La trei intrebari, Ion Buciuman, ne raspunde in trei feluri.
La cea despre locul nasterii ne spune despre Lupeni, in plina Vale a Jiului.
Copilaria si-o leaga de Lunca Muresului, undeva langa Alba Iulia.
Si atunci cand zice "acasa", se refera la imprejurimile Hategului.
La a patra intrebare, despre viitoarea adresa, ridica zambitor din umeri, facandu-ne sa intelegem ca acolo unde locuiesc oameni, este si un loc printre ei, pentru cel care-i iubeste.
Colegul nostru ne vorbeste despre o toamna cu soare bland si frunze ruginii, spunand: "Atunci m-am nascut!" Revine imediat completand: "De fapt, m-am nascut intr-o alta toamna, cu 21 de ani mai tarziu!" Se refera, desigur, la nasterea din apa si din Duh.
Ziua aceea i-a adus un legamant cu Dumnezeu si o cunostinta care a fost regasita prin anii de mai tarziu, iar cele doua dimineti s-au impletit intr-un fir trainic.
Cea de-a doua suvita a firului se chiama Elena, care in toti acesti ani, cat Nelu a fost pus de-oparte pentru pregatire, l-a sprijinit inaltand mainile in rugaciune, sau manuind cu iscusinta acul de cusut.
Cea de-a treia suvita este Hristos, in a Carui templu cei doi sunt gata sa cladeasca pietrele cele vii, asa cum el facea mai inainte, dupa mestesugul sau de mester zidar.
Cand vom privi inapoi prin ferestrele timpului, ne vom aduce aminte cu drag si vom surade spunand: "Aveam noi un coleg, se chema ... Buciuman !"
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu