Bucuresti, 26 septembrie 1953 - suna lapidar evenimentul nasterii lui CONSTANTIN POPESCU. Dar aceasta mai putin il intereseaza. Cel ce astazi poarta numele amintit a aparut mult mai tarziu si este rodul unei experiente, deosebite cu Dumnezeu, al unui moment in care se pusese in cumpana valorile vietii si rostul existentei.
Dorinta de a urma Seminarul n-a fost probabil cu nimic mai prejos de a celorlalti, dar Dumnezeu are un plan cu fiecare.
Este respins la examenul de admitere. Dar admirabil cu ocazia aceasta trece examenul vietii sale. Motivele? Cu adevarat, numai Dumnezeu si el le stie. Marea problema era: cum va trata Constantin nereusita sa, neavand certitudinea ca este doar aparenta - "Voi da examen din noi anul urmator"! Aceasta era dovada maturitatii sale si cerul i-a socotit-o drept pregatire. Este chemat mult dupa inceperea cursurilor, dar recupereaza usor.
Nu-si credea siesi. Se tot astepta ca va fi odata trezit din acest vis frumos la o realitate pe care n-o mai dorea. Dar fagaduinta Domnului era cu el realitate. Este mult indatorat fratilor profesori, celor cu raspunderi spirituale pentru cei patru ani de scoala pe care-i considera adevarata lui viata.
El ne spune ca experienta sa este aprinderea unei faclii a carei lumina va creste mereu. Noi credem si ii dorim aceasta !
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu