Si mai aveam printre noi bunatatea, frumusetea blanda a Moldovei noastre, care-si trimisese fiul aici. Am invatat impreuna, am stat la masa alaturi si unii dintre noi ne odihneam cu el in aceeasi incapere.
DUMITRU UNGUREANU
Moartea sa in timpul scolii, este un eveniment unic in istoria seminarului nostru, fara explicatii, greu de inteles, de aceea avem datoriea nu atat a vorbi despre aceasta cat de a-i pastra amintirea colegului in mod curat si demn. El a lasat atatea impresii frumoase si mireasma lor o vom simti printre noi pana departe in vreme. Toti am fost zguduiti cu o durere atat de mare ce ne-a surprins neasteptat. Fiecare am reactionat altfel, dar toti ne-am plecat fruntile, fiecare am plans in alt chip, dar lacrima era aceeasi.
Acum, cand bucuria incheierii cursurilor este prezenta, lipsa lui Ungureanu dintre noi ca absolvent, ne copleseste pana la meditatia cea mai adanca in care omul poate cobora, pana la strigatul de nimicnicie in fata imposibilului, dar intre acestea ne regasim echilibrul sufletului in fagaduinta: "Moartea a fost inghitita de biruinta". Stia si Ungureanu fagaduinta aceasta.
Pentru cei ce l-au cunoscut, aceste cateva vorbe retinut spuse, pentru a-i respecta amintirea, sa fie o clipa de reantoarcere in ceea ce nu mai avem, iar pentru cei ce nu l-au cunoscut sa afle acum ca am mai avut un coleg, ce ne era bun si drag, pe care il vom cauta, care ne va cauta, cu care ne vom intalni in nemurire, fiindca Domnul a zis asa, si noi credem deplin aceasta promisiune.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu