AEGYSSUS, sta in istorie alaturi de Hystria, Tomys, Calatis si nu se vrea cetate mai mica intre vestigiile Pontului Euxin. Trecuta de greci si romani, de goti sau turci, ramane a noastra, iar IACOB STELIAN, nascut in 22 martie 1952 in desprimavarare acolo, ne spune cu tot focul inimii sale, ca aici a poposit candva calatorul misionar Andrei, unul dintre ucenicii Domnului.
Canta-n istorie viorile, canta si-n Dunare, cand linistita, cand inspumata, in salciile ei, canta asa de mult, incat baiatul Iacob, intarziatul peste timp al fratelui sau Andrei, ucenicul, smulge trecutului viguros si naturii inconjuratoare vioara si arcusul propriu si canta si el. Daca-l intrebam: vioara sau painea, nu stia ce sa raspunda.
Cauta acord minunat, deplin, prin care sa-si realizeze contopirea cu cele ceresti... si l-a gasit.
In toamna anului 1974, descopera ca trebuie sa invete a canta pe vioara inimii, chemandu-i la mantuire pe cei insingurati.
Ii place sa fie elev, dar mai ales profesor. Alearga de la cursuri la practica in comunitari cu un zel ce depaseste stagiul de invatacel, dar nu credem a gresi neaparat daca aceasta i s-a socotit ravna.
Marea simfonie a rascumpararii omului este la punctul final si Iacob nu se vede mic in aceasta orchestra.
El vrea sa fie demn de Andrei, ucenicul, ce parca-l prorocii trecand peste trecutul pamantului sau, ca si cum peste generatii si-ar da mana intr-un acelasi legamant de slujire lui Hristos.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu