Primavara anului 1952 intarzia parca intr-adis pentru a fi martora bucuriei unei familii ce se-mplinea in sapte. Febril, degetele aspre ale tatalui rasfoiau Biblia pentru un nume cat mai reprezentativ dorintelor in legatura cu baiatul... DANIEL ! - a zis tatal. Si toata casa s-a umplut de acest nume. DANIEL GEANTA.
Numele acesta l-a insotit pe copil prin hatisurile de langa malurile Dunarii, teafar si slobod ca un gand de geneza, ca natura in vigoarea ei de origine.
Toate merg de-adreptul, zdravan; pana si hotararea pentru viata se impune deodata si cu atata necesitate ca nu da loc la alternante si nici timp de razgandiri.
Primavara (repetand parca atmosfera nasterii cu 22 de ani in urma), se intalneste serios cu Dumnezeu in gandurile sale, vara se leaga prin botez cu cerul iar toamna trece pragul scolii de lucratori pentru mantuire.
Repeta parca o veche istorie! Neanduplecat la stricaciune, gata sa deschida ferestrele rugii spre cer... oricat lumea i-ar fi fost impotriva.
Ca elev, Daniel Geanta nu cunoaste in cei patru ani odihna.Unde este mai greu, acolo este si el. Fratii, profesorii sau colegii nu mai este nevoie sa-i ceara, sa-l roage. El anticipa necesitatea unei lucrari si mai inainte parca de a se pune intrebarea: cine vrea, cine poate ... Daniel s-a si apucat de lucru.
Desigur, experientele dureroase nu i-au lipsit, dar el le-a prefact in biruinte, ceea ce anunta o viata darza si de ce nu, inca o pagina a cartii lui Daniel, ascunzansu-si amandoi caracterul sub acelasi nume.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu