"Vantul sufla incotro vrea si-i auzi vuietul, dar nu stii de unde vine si nici incotro merge".
Aceasta nu inseamna ca Lucian Cristescu, nascut la Brasov, in 1949, azi absolvent al Seminarului Teologic Adventist, este produsul intamplarii, dimpotriva produsul unui plan divin facut pentru salvarea lui si prin el a multora.
El scoate in evidenta faptul ca apartine cu totul lui Dumnezeu printr-o lucrare in care meritul personal nu poate fi simtit.
Oameni de bine, parintii, mutati din Brasov in Sibiu, urmaresc atent contactul copilului cu notiunile scolastice si-l introduc in lumea armoniilor sonore, in bucuriile pline de munca ale viorii. Planul este corect urmarit, se sacrifica pitorescul Sibiului pentru Bucuresti avandu-se in vedere chipul unui mare muzician proiectat in viitor. Si tot ce tine de studii se realizeaza, dar parca altceva trebuie sufletului. Lucian trebuie, mai mult decat intelect trebuie inima, mai mult decat inaltimea pamantului oricat de inalta, trebuie cer.
Si-atunci "vantul sufla incotro vrea..." caci tainicele aspiratii spre mai bine, spre desavarsire, spre Dumnezeu incep sa prinda contur.
Biblia, mult timp nestiuta, rasare ca un soare, pentru o noua si mai inalta existenta.
In 1971 are revelatii ale harului lui Dumnezeu. La un an primeste botezul, iar in 1974, prin intrarea la seminar, poate spune cu adevarat:"vantul sufla incotro vrea", trecandu-le toate pe seama Domnului.
In postura de elev, se simte foarte bine, e-n elementul lui. Este cautat, intrebat, i se cere parerea, sprijinul si cu multa solicitudine le acorda.
Peste toate aceste bucurii, el o aminteste si pe Brandusa, care i-a intregit sufletul in cele ale vietii si ale lucrarii, dar pretios din partea lui Dumnezeu.
"Vantul sufla incotro vrea..."
Ramane sa aflam incotro ... !
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu