Clipe de Sanctuar! In aceeasi masura, solemnitatea si bucuria sunt prezente la aceasta sarbatoare divina pe care iubirea lui Dumnezeu a pregatit-o indelung.
Dupa patru ani de pregatire, stam astazi in fata celor dragi care vor sa se priveasca in noi; stam inaintea fratilor profesori care ne-au dat tezaurul dansilor de experienta si cunostinte pentru care nu gasim suficienta modalitate de multumire. A fost o adevarata daruire pentru pregatirea noastra.
Stam aici, deopotriva la sfarsit si inceput de drum, in fata crucii,prin meritele crucii, nu pentru ca suntem demni de minunata jertfa a Mantuitorului, ci pentru a-L implora sa ne invredniceasca a fi demni.
Desi le simtim profund, nu trebuie sa vorbim acum de emotii ci de necesitate. Intrebarea intima care ne zguduie nu este atat daca merita sa stam aici ca absolventi, ci daca suntem gata sa acceptam marea raspundere viitoare.
Momentele de culme ale trairii cu Iisus in timpul studiului, trebuie transformate intr-o viata de lucru pentru El, intr-o permanenta jertfire, asa incat daca cineva ar veni in urma noastra de-alungul drumului ce-l vom parcurge, sa poata vedea la fiecare pas sacrificiul.
Sarbatoarea aceasta este desigur gatita si pentru noi ca implinire scolastica, dar ea este in mod providential sarbatoarea biruintei lui Iisus prin moarte si inviere, Golgota fiind prezenta aici ca singura de drept.
In acest fel, istoria durerilor cerului, purtate pentru mantuirea noastra, isi da mana astazi in noi, cu fagaduintele viitoare destule pentru ajungerea pana la vesnicie.
Se ridica azi un altar aici, ca o marturie a legamantului nostru cu cerul pentru cele ce vor urma sa aiba loc in cadrul unui mandat a carui geneza se infiripa acum.
Ploaia de inceput, ploaia de primavara, sub stropii careia stam azi, ne anticipa prin credinta roadele peste vreme, la vremea Ploii Tarzii foarte aproape si ea.
Toti cei care ne iubiti,primiti multumirea noastra intreaga, in acest moment de solemnitate pentru noi.
Stimati frati profesori ce ati lasat in noi bogatiile dumneavoastra spirituale - fiti binecuvantati. Doamne, Tu, primeste jertfa inimilor noastre ce-i inca prea putin pentru bunatatea Ta aratata fata de noi si Te rugam RAMAI CU NOI !
(Cuvantul de introducere a fost prezentat de Adrian Bocaneanu in programul din data de 15 iulie 1978).
Dupa patru ani de pregatire, stam astazi in fata celor dragi care vor sa se priveasca in noi; stam inaintea fratilor profesori care ne-au dat tezaurul dansilor de experienta si cunostinte pentru care nu gasim suficienta modalitate de multumire. A fost o adevarata daruire pentru pregatirea noastra.
Stam aici, deopotriva la sfarsit si inceput de drum, in fata crucii,prin meritele crucii, nu pentru ca suntem demni de minunata jertfa a Mantuitorului, ci pentru a-L implora sa ne invredniceasca a fi demni.
Desi le simtim profund, nu trebuie sa vorbim acum de emotii ci de necesitate. Intrebarea intima care ne zguduie nu este atat daca merita sa stam aici ca absolventi, ci daca suntem gata sa acceptam marea raspundere viitoare.
Momentele de culme ale trairii cu Iisus in timpul studiului, trebuie transformate intr-o viata de lucru pentru El, intr-o permanenta jertfire, asa incat daca cineva ar veni in urma noastra de-alungul drumului ce-l vom parcurge, sa poata vedea la fiecare pas sacrificiul.
Sarbatoarea aceasta este desigur gatita si pentru noi ca implinire scolastica, dar ea este in mod providential sarbatoarea biruintei lui Iisus prin moarte si inviere, Golgota fiind prezenta aici ca singura de drept.
In acest fel, istoria durerilor cerului, purtate pentru mantuirea noastra, isi da mana astazi in noi, cu fagaduintele viitoare destule pentru ajungerea pana la vesnicie.
Se ridica azi un altar aici, ca o marturie a legamantului nostru cu cerul pentru cele ce vor urma sa aiba loc in cadrul unui mandat a carui geneza se infiripa acum.
Ploaia de inceput, ploaia de primavara, sub stropii careia stam azi, ne anticipa prin credinta roadele peste vreme, la vremea Ploii Tarzii foarte aproape si ea.
Toti cei care ne iubiti,primiti multumirea noastra intreaga, in acest moment de solemnitate pentru noi.
Stimati frati profesori ce ati lasat in noi bogatiile dumneavoastra spirituale - fiti binecuvantati. Doamne, Tu, primeste jertfa inimilor noastre ce-i inca prea putin pentru bunatatea Ta aratata fata de noi si Te rugam RAMAI CU NOI !
(Cuvantul de introducere a fost prezentat de Adrian Bocaneanu in programul din data de 15 iulie 1978).
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu