Iubitii mei profesori si colegi,
Va port in suflet cu mult drag si pretuire. Amintirile sunt inca vii, reaprinse acum prin imaginile puse de Pavel Memete pe Blog-ul sau. Cat de mult as fi dorit sa fiu, cu familia mea, present la marea intalnire! V-as fi marturisit fata catre fata cat de mult ati contat fiecare in dezvoltarea caracterului meu si in pregatirea mea pentru slujire. Ati ramas darul lui Dumnezeu pentru mine.
As putea sa evoc mai mult din influenta fiecaruia dintre profesori si colegi, dar ma rezum la franturi doar. Sa incep cu colegii: …discutia cu Lucian in ziua care a precedat examenul de admitere si exemplul sau ulterior pe multe planuri…; ”mirarile” constiintei lui Adrian in momente cheie pentru unii dintre noi, sau pentru toti…; poeziile lui Nelu…; informarile lui Teofil despre noile aparitii editoriale…; aprecierile lui Mihai, cand eram colegi de banca…; optimismul si dedicarea contagioasa a lui Stelian…; talentul muzical al lui Iosif…; vorbele-scai ale lui Costel, la care ramaneam mereu datori cu un raspuns (cel putin)…; confesarea lui Cezar, inainte de a mijloci pentru el la director…; modestia lui Daniel, acoperind atata noblete si talent…; sfatosenia lui Virgil, ascunzand virtutiile viitorului mare parinte spiritual…; mintea si sufletul-burete a lui Pavel, agonisind in ritm alert cat mai mult…; exigenta cu sine si cu altii a lui Jakab…; inteligenta si firea blajina a lui Mitica….
Ar trebui sa adaug influenta unora dintre voi asupra mea in anii de pastoratie si activitate la Institutul Teologic. Apoi predicile voastre pe internet si altele, si altele….Traiesc cu convingerea ca fac parte dintr-un grup de colegi prin care Dumnezeu lucreaza in chip minunat.
Si acum, despre profesorii nostri. Ei au crescut mai mult in ochii mei dupa anii de la Seminar. Am inteles mai bine sacrificiile lor pentru formarea noastra, in conditiile de atunci. Drumul nostru ca discipoli ai lor spune ceva despre ceea ce au investit in noi cu credinciosie si nadejde.
Evoc doar franturi si din amintirile despre dascalii nostri:… cunostintele biblice si verva fratelui Hrant Artinian…; orele de engleza cu fratele Aristide Doroftei si seninul pe care l-a adus in sufletul nostru pentru totdeauna…; cursurile si exigenta fratelui Gheorghe Indricau…; sfaturile fratelui Nelu Dumitrescu inainte sa vin la Seminar…; cultura si logica fratelui Titus Cazan…; concluziile si apelurile puternice ale fratelui Dumitru Popa la sfarsitul cursurilor de Istoria Adventa si Spiritul Profetic…; raspunsurile fratelui Mihai Ionescu la multele noastre intrebari…; si alte si alte crampeie din felul cum Dumnezeu ne-a crescut impreuna cu mentorii nostri
Sa va relatez cate ceva despre mine si familia mea. Este al 6-lea an de cand am preluat Comunitatea romana din Atlanta. Ii iubim pe toti membri si suntem iubiti de majoritatea
dintre ei. Cateva proiecte recente ne bucura mult: Steps to Christ Project (trimiterea cartilor Calea catre Hristos si Tragedia Veacurilor la 5.000 de familii din orasul Lawrenceville, plus un card pentru raspunsuri si solicitari de literature gratuita, studii biblice, etc.), proiectul TV (o ora saptamanala pe canalul RTN), standul de carti religioase in l. engleza si l. spaniola de la Pendergras Market si serviciul comunitar printre cei fara adapost in downtown Atlanta. Ne-am bucura sa-i putem mobiliza pe tineri mai mult ca pana in prezent.
Familia noastra este dispersata acum. Simona este la Brasov, va termina anul III la Colegiul de Asistenta Medicala. Elian a absolvit anul trecut la Southern Adventist University, iar peste o saptamana va incheia primul an la Facultatea de Stomatologie din Loma Linda. Cornelia e inca o luptatoare, chiar daca resursele sanatatii ei au mai scazut.
Domnul nu ne-a scutit de incercari, dar ne da noi puteri pentru slujire.
Va urmarim cu interes activitatea si intelegem ca Dumnezeu savarseste o lucrare remarcabila prin voi. Suntem foarte bucurosi pentru aceasta. Succes in continuare!
Acum, ma opresc, ma transpun cu gandul in ocazia intalnirii voastre la Bucuresti si ma rog pentru voi toti si pentru intalnirea noastra in Tara ai carei vestitori suntem.
“Sa nu va parasiti dar increderea voastra, pe care o asteapta o mare rasplatire! Caci aveti nevoie de rabdare, ca, dupa ce ati implinit voia lui Dumnezeu, sa puteti capata ce v-a fost fagaduit.”(Evrei 10:35,36)
Cu iubire si pretuire,
Adi Orban si familia
Atlanta, 12 iunie 2008
Va port in suflet cu mult drag si pretuire. Amintirile sunt inca vii, reaprinse acum prin imaginile puse de Pavel Memete pe Blog-ul sau. Cat de mult as fi dorit sa fiu, cu familia mea, present la marea intalnire! V-as fi marturisit fata catre fata cat de mult ati contat fiecare in dezvoltarea caracterului meu si in pregatirea mea pentru slujire. Ati ramas darul lui Dumnezeu pentru mine.
As putea sa evoc mai mult din influenta fiecaruia dintre profesori si colegi, dar ma rezum la franturi doar. Sa incep cu colegii: …discutia cu Lucian in ziua care a precedat examenul de admitere si exemplul sau ulterior pe multe planuri…; ”mirarile” constiintei lui Adrian in momente cheie pentru unii dintre noi, sau pentru toti…; poeziile lui Nelu…; informarile lui Teofil despre noile aparitii editoriale…; aprecierile lui Mihai, cand eram colegi de banca…; optimismul si dedicarea contagioasa a lui Stelian…; talentul muzical al lui Iosif…; vorbele-scai ale lui Costel, la care ramaneam mereu datori cu un raspuns (cel putin)…; confesarea lui Cezar, inainte de a mijloci pentru el la director…; modestia lui Daniel, acoperind atata noblete si talent…; sfatosenia lui Virgil, ascunzand virtutiile viitorului mare parinte spiritual…; mintea si sufletul-burete a lui Pavel, agonisind in ritm alert cat mai mult…; exigenta cu sine si cu altii a lui Jakab…; inteligenta si firea blajina a lui Mitica….
Ar trebui sa adaug influenta unora dintre voi asupra mea in anii de pastoratie si activitate la Institutul Teologic. Apoi predicile voastre pe internet si altele, si altele….Traiesc cu convingerea ca fac parte dintr-un grup de colegi prin care Dumnezeu lucreaza in chip minunat.
Si acum, despre profesorii nostri. Ei au crescut mai mult in ochii mei dupa anii de la Seminar. Am inteles mai bine sacrificiile lor pentru formarea noastra, in conditiile de atunci. Drumul nostru ca discipoli ai lor spune ceva despre ceea ce au investit in noi cu credinciosie si nadejde.
Evoc doar franturi si din amintirile despre dascalii nostri:… cunostintele biblice si verva fratelui Hrant Artinian…; orele de engleza cu fratele Aristide Doroftei si seninul pe care l-a adus in sufletul nostru pentru totdeauna…; cursurile si exigenta fratelui Gheorghe Indricau…; sfaturile fratelui Nelu Dumitrescu inainte sa vin la Seminar…; cultura si logica fratelui Titus Cazan…; concluziile si apelurile puternice ale fratelui Dumitru Popa la sfarsitul cursurilor de Istoria Adventa si Spiritul Profetic…; raspunsurile fratelui Mihai Ionescu la multele noastre intrebari…; si alte si alte crampeie din felul cum Dumnezeu ne-a crescut impreuna cu mentorii nostri
Sa va relatez cate ceva despre mine si familia mea. Este al 6-lea an de cand am preluat Comunitatea romana din Atlanta. Ii iubim pe toti membri si suntem iubiti de majoritatea
dintre ei. Cateva proiecte recente ne bucura mult: Steps to Christ Project (trimiterea cartilor Calea catre Hristos si Tragedia Veacurilor la 5.000 de familii din orasul Lawrenceville, plus un card pentru raspunsuri si solicitari de literature gratuita, studii biblice, etc.), proiectul TV (o ora saptamanala pe canalul RTN), standul de carti religioase in l. engleza si l. spaniola de la Pendergras Market si serviciul comunitar printre cei fara adapost in downtown Atlanta. Ne-am bucura sa-i putem mobiliza pe tineri mai mult ca pana in prezent.
Familia noastra este dispersata acum. Simona este la Brasov, va termina anul III la Colegiul de Asistenta Medicala. Elian a absolvit anul trecut la Southern Adventist University, iar peste o saptamana va incheia primul an la Facultatea de Stomatologie din Loma Linda. Cornelia e inca o luptatoare, chiar daca resursele sanatatii ei au mai scazut.
Domnul nu ne-a scutit de incercari, dar ne da noi puteri pentru slujire.
Va urmarim cu interes activitatea si intelegem ca Dumnezeu savarseste o lucrare remarcabila prin voi. Suntem foarte bucurosi pentru aceasta. Succes in continuare!
Acum, ma opresc, ma transpun cu gandul in ocazia intalnirii voastre la Bucuresti si ma rog pentru voi toti si pentru intalnirea noastra in Tara ai carei vestitori suntem.
“Sa nu va parasiti dar increderea voastra, pe care o asteapta o mare rasplatire! Caci aveti nevoie de rabdare, ca, dupa ce ati implinit voia lui Dumnezeu, sa puteti capata ce v-a fost fagaduit.”(Evrei 10:35,36)
Cu iubire si pretuire,
Adi Orban si familia
Atlanta, 12 iunie 2008
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu