Dragii mei colegi,
Va felicit pentru initiativa acestei intalniri si pentru perseverenta cu care ati construit-o. Imi cer iertare ca nu sunt cu voi. Unii dintre voi stiti ca particip la cea mai importanta intalnire Hope Channel Europe a anului. Dar regretul ca nu sunt cu voi este la fel de mare.
Pe masura ce s-a apropiat aceasta ocazie, amintirile despre clasa noastra au devenit tot mai vii, tot mai insistente. M-am vazut la locul meu obisnuit, in ultima banca. Pe de o parte, avid de nou, dornic sa va prind din urma in cunostinte si in experienta - si am avut ce sa invat de la voi. Chiar am trecut prin minte intreaga clasa si m-am gandit la modul in care fiecare dintre voi ati pus ceva in mine - creativitatea lui Nelu Buciuman, impetuozitatea lui Lucian, bucuria de viata linistita a lui Mihai, dragul de iubit al lui Stelica, pasiunea pentru invatatura a lui Adi Orban (ei, aici sunt multe - imi amintesc de ziua in care, aproape de sfarsitul primului an, in statia de troleibuz de la Popa Nan, i-am propus sa stam impreuna anul urmator cu aproape aceeasi emotie si asteptare cu care aveam sa ii spun, dupa patru ani, Adrianei ca o iubesc...), intelepciunea de la talpa tarii a lui Virgil, discretia si delicatetea lui Teofil, perseverenta lui Costel si darzenia lui Cezar ...
Ieri, luand un interviu fratelui Doroftei, m-au napadit mai multe amintiri ...
Sigur ca imi amintesc si de trasaturile mai putin placute ale mele - spiritul cam insolent al celui mai mic care vrea sa demonstreze ca nu este chiar cel mai mic, si increderea cam mare in minte in unele lucruri, si altele pentru ca imi pare rau si va cer iertare.
Domnul a fost tare bun cu noi, si voi de asemenea.
Bucurati-va de tot ce a facut Dumnezeu atunci si de atunci si construiti speranta in ceea ce va face. Voi fi, din Rusia indepartata, aproape de voi.
Cu pretuire si dor,
Adrian
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu