Draga Costel, dragi colegi, prieteni si frati in Domnul,
Ingaduiti-mi sa incep cu un cuvant de multumire adresat prietenului nostru Costel Popescu pentru initiativa si perseverenta de a organiza aceasta aniversare a 30 de ani de la absolvirea seminarului nostru.
Treizeci de ani!
Asa de mult pentru viata aceasta marginita, si doar o clipita, masurat cu vesnicia.
De asemenea un cuvint special de multumire fratelui Pavel pentru efortul de a organiza si publica pe internet blog-ul clasei noastre. Privind si citind cele puse pe internet imi creeaza un simtamint straniu. Parca notiunea de timp de treizeci de ani se sterge, se compreseaza, si in loc de 1978 urmat de cei treizeci de ani trecuti ajungind pina in 2008, imi da imaginea de 1978/2008.
Contemplind informatia de pe blog, retraiesc cu vivacitate cei patru ani de seminar. Aproape nimic nu s-a sters din memoria acestor ani. Ca intr-o combinatie mistica, ma bucura si ma doare in acelasi timp. Tot tumultul anilor, lunilor, saptaminilor, si zilelor de seminar se rostogolesc in minte si in suflet cu o putere, cu o intensitate de nestavilit.
Mi-e atit de dor de voi toti. De Stelian, colegul meu de gazda, de Buciuman, colegul meu de banca, de Adalbert colegul profesor dirijor de cor care ne cerea sa cintam "pe senzatia de cascat", si la care inca mai casc din cind in cind vazindu-l in fata ochilor mei cintind "pe senzatia de cascat"; de Lucian, colegul asistent universitar de vioara care ne explica teoria muzicala facind relatia dintre muzica, matematica si filosfie. De zilele minunate de vacanta petrecute impreuna cu Iosif la el acasa in mijlocul familiei lui de muzicieni; mi-e dor de fiecare in parte, colegi si profesori, fara deosebire.
Imi aduc aminte de amaraciunea primelor zile de la inceputul anului patru, si de mingiierea primita prin versetele pe care Lucian, parca condus de Duhul Sfint, ni le-a impartit la toti, si eu primind Isaia 41:10, am stiut ca totul avea sa fie bine, asa cum s-a si intimplat.
Dar facind un pas inapoi, si reluind perspectiva celor trizeci da ani torsi si depanati in acelasi tim, pot sa spun ca Domnul a fost bun cu mine, si imi place sa cred ca Domnul a fost bun cu toata clasa noastra. Nu pot sa spun ca au fost ani perfecti. Dupa cum toti stim viata de pastoratie este atit furtunoasa cit si blinda in acelasi timp. Tousi Domnul m-a binicuvintat cu o sanatate deplina pina in prezent, cu o familie minunata, si cu un loc de slujire in via Sa. Desi nu sunt cu voi personal, totusi as dori sa ma alatur voua colegilor mei de acum trizeci de ani si sa facem din ziua de 15 Iunie 2008 un 1 Samuel 7:12. Sa gravam pe stinca timpulu un nou Eben-Ezer, dindu-I slava lui Dumnezeu pentru faptul ca "Pina aici Domnul ne-a ajutat."
Desi despartiti de timp si spatiu, totusi uniti in Duhul, salut impreuna cu voi atit zorile acestor trizeci de ani ce pare ca au trecut in zbor, cat si zenitul lor, cu durerile si bucuriile, cu infringerile si biruintele, cu esecurile si izbanzile lor, toate petrecute sub harul, sub ochiul a toate veghetor, si sub bratul cirmuitor al Marelui nostru Domn si Mintuitor Isus Hristos.
In Duh si in credinta savurez impreuna cu voi bucuria partasiei clasei noastre, va doresc binecuvantarea lui Dumnezeu pentru urmatorii treizeci de ani, va imbratisez pe toti si va iubesc din toata inima.
Aniversare frumoasa si binecuvintata tuturor!
Cu toata iubirea,
Cezar Sprianu
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu