promotia 1978-Bucuresti

Apocalipsa de lumina

2011-02-07T21:37:00.000+02:00

De mana cu Maestrul

2011-02-06T13:16:00.002+02:00

Taramul longevivilor

2011-02-05T14:41:00.001+02:00

Condamnat la fericire?

2011-02-05T12:40:00.002+02:00

Mormântul rămâne gol

2011-02-03T13:44:00.006+02:00

Ridica-te, esti liber!

2011-02-03T13:43:00.001+02:00

Ridica-te, esti liber! from Incepe sa traiesti on Vimeo.

Fructul din mana Evei

2011-02-03T13:40:00.001+02:00

Mai mult decat tot aurul din lume

2011-02-03T13:38:00.001+02:00

Dumnezeule, existi?

2011-02-03T13:36:00.003+02:00

SOS: Pierdut in neant

2011-02-03T13:32:00.002+02:00

INCEPE SA TRAIESTI

2011-02-03T13:20:00.003+02:00

„Începe să trăieşti !” cu Lucian Cristescu

1. „S.O.S.: Pierdut în neant”

Care este sensul vieţii? Pentru ce trăiesc?

2. „Dumnezeule, exişti?”

Există sau nu există Dumnezeu?

3. Mai mult decât tot aurul din lume

Sunt atât de singur. Cum pot aparţine lui Dumnezeu?

4. Fructul din mâna Evei

Ce s-a întâmplat cu „binele” şi „răul”?

5. „Ridică-te, eşti liber!”

Cum pot să mă eliberez de simţământul vinovăţiei?

6. Mormântul rămâne gol

Există scăpare în faţa morţii?

7. Condamnat la fericire ?

Cum pot trăi bine şi frumos într-o lume rea?

8. Tărâmul longevivilor

Cum pot avea o viaţă lungă şi fără boli?

9. De mână cu Maestrul

Cum pot să scap de stresul vieţii?

10. Apocalipsa de lumină

Ce perspectivă ne rezervă viitorul?

GALILEANUL

2011-02-03T12:43:00.005+02:00

prezentat de Lucian Cristescu
Seminar biblic transmis prin satelit din Bucuresti in toata Europa
23 Februarie - 16 Martie 2002
Seminar organizat de Uniunea Romana Adventista si Hope Media Bucuresti

Nr. crt	Data	Tema	Subiect	Rezumate (fisiere .doc)
0.1	Vineri 22 Feb.	Predica Adrian Bocaneanu, ora 19.15-20.30 (ora Romaniei)	"Galileanul", Editie Speciala
1.	Sambata, 23 Feb.	Quo vadis, Homine?	Ce loc I se cuvine Galileanului in haosul post-modernist al New Age-ului?
2.	Duminica, 24 Feb.	Cine esti, Galileene?	Regasirea lui Iisus ca personaj real in lumina ultimelor probe arheologice.
3.	Marti, 26 Feb.	Razboiul lumilor	Dezlegarea enigmei Arhanghelului Mihail in Marele razboi izbucnit in univers.
4.	Miercuri, 27 Feb.	Mielul din Eden	Fructul Evei, Cain si Abel, Turnul Babel - o confruntare ce se perpetueaza in jurul sangelui...
5.	Vineri, 1 Martie	Iisus din Nazaret	Neasteptata replica a lui Dumnezeu la inscenarea lui Lucifer.
6.	Sambata, 2 Martie	Sarpele de arama	Veste buna pentru om: poate sa ia viata de la capat!
7.	Duminica, 3 Martie	Revolutie in Samaria	Intalnirea lui Iisus cu femeia samariteanca; sau: Cum se naste credinta adevarata.
8.	Marti, 5 Martie	Batalia pentru om	Istoria tanarului bogat. Crestinismul autentic incepe cu luarea Crucii.
9.	Miercuri, 6 Martie	Confruntarea din pustie	O viziune inedita despre ispitirea lui Iisus, dar si a noastra.
10.	Vineri, 8 Martie	Sta scris!	Intre a fi liberal sau conservator, Iisus alege Scriptura.
11.	Sambata, 9 Martie	Paradoxul iertarii	Cum impaca Hristos mila cu dreptatea, in cazul femeii prinse in adulter?
12.	Duminica, 10 Martie	Minunea minunilor	Puterea irezistibila, ascunsa in Predica lui Iisus de pe Munte.
13.	Marti, 12 Martie	Slabanogul de la Betesda	Scandal in jurul odihnei - darul lui Dumnezeu.
14.	Miercuri, 13 Martie	Invierea lui Lazar	Ce a experimentat Lazar cand se afla in mormant?
15.	Vineri, 15 Martie	Pilda bogatului nemilostiv	Judecata si pedeapsa unui Dumnezeu al milei nemarginite.
16(1).	Sambata, 16 Martie	Program special	Orele 11 - 12.30 (ora Romaniei)
16(2).	Sambata, 16 Martie	Dezvaluirea finala	Promisiunea de fulger a lui Hristos inaintea lui Caiafa.
17.	Sambata, 23 Martie	Program suplimentar 1. Chemarea ucenicilor	Biserica, botezul
18.	Sambata, 30 Martie	Program suplimentar 2. Iuda	Pacatul impotriva Duhului Sfant
19.	Sambata, 6 Aprilie	Program suplimentar 3. Curatirea Sanctuarului	Isus, Marele nostru Preot si Sanctuarul ceresc
20.	Sambata, 13 Aprilie	Program suplimentar 4. Ilie care va veni	Biserica ramasitei

Remember...

2010-11-24T01:39:00.003+02:00

LA MULTI ANI !

2010-01-01T22:45:00.002+02:00

Se deschide perspectiva unui Nou An, necunoscut, dar stiut de Cel care ne zice: "V-am purtat si tot vreau sa va mai port"! Dragostea Lui nu ne uita, indiferent unde suntem raspanditi pe fata pamantului! Promisiunea Sa nu dezamageste niciodata. "Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant. Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile..."

Mai e putin...

2009-12-18T23:25:00.000+02:00

SUSUR PROASPAT

2009-01-02T14:33:00.003+02:00

tic tac tactic

deschid fereastrasă

intre timpul

născut din nou

astă noapte

pentru a câta oară

susur proaspăt

peste inima veche

îmi întind oasele

cu luare aminte

pentru că nu ştiu

cum va fi vremea

astăzi

cum vor fi vremurile

mâine

izbuc 2009
(ion buciuman)

"Un Titan al Pastoratiei Romanesti, CONSTANTIN ALEXE"

2008-10-04T20:44:00.004+03:00

Perioada Comunista a Romaniei a scos la rampa pastori ai Evangheliei ce au marturisit Cuvantul Adevarului Sfant cu demnitate, inteligenta si curaj. Nume sonore au reprezentat prin talent, diplomatie, evlavie si cugete curate Romania Adventista in anii grei ai dictaturii comuniste condusa de Nicolae Ceausescu. In panoplia Pastoratiei Romanesti se afla la loc de cinste pastorul Constantin Alexe. Figura proeminenta in cunosterea Sfintelor Scripturi si a Spiritului Profetic lasa o marturie vie si traita printr-un comportament de adevarat crestin in Biserica Adventa si in afara ei. Viata lui de credinta a scos in evidenta, ca in orice vreme, fie buna sau rea, a fost la aceeasi inaltime, iar raspunsul lui de pastor la problemele complicate si pline de controverse, avea siguranta liderului Comunitatii de Ziua a Saptea. Putini pastori au avut o coloana vertebrala spirituala ca a lui, iar calitatea de orator si clarviziune au raspuns favorabil perioadei comuniste.

In anul 1976, eram in anul 6(sase), la Universitatea de Arhitectura din Bucuresti, si domnia sa, m-a invitat in biroul sau de la Comunitatea Popa Tatu, din Bucuresti. Erau peste 600 de membrii si necesitatea servirii Sfintei Cine la cele peste 600 de persoane, era o problema de functionare a acestui Serviciu Divin special. Dupa mai multe sedinte de comitet, mi-au aprobat proiectul si in trei luni a fost definitivat, noul design bisericesc. Sigur, noua linie arhitecturala a piesei de mobilier a starnit uimire si meditatie, fiind chiar obiect de preluare a noului si pentru alte Comunitati Adventiste din Romania. A avut curajul sa infrunte acele obiceiuri mostenite din vremuri stravechi, dar o facea cu ingaduinta si rabdare. Era Dumnezeu cu el, si prin el, Dumnezeu alimenta spiritual, marea masa de oameni, ce venea la Biserica Adventista de Ziua a Saptea Popa Tatu.

Mic de statura, vesel, dar, poseda o anume seriozitate de coordonator al unei comunitati vii si lucratoare, chiar in conditiile vitrege ale comunismului. Pregatea cu atentie mesajul Evangheliei, cu dibacie si talent, iar expunerea lui, dadea siguranta si prestigiu, vorbirii advente. Avea totul notat pe hartie si termina la timp, fara sa depaseasca, un minut, timpul afectat predicarii Bibliei. A ramas pentru mine un pastor de calibru, plin de curaj, temator de Dumnezeu si Evanghelia Sa. A fost sfatuitor pentru multe generatii de pastori, ce le-a oferit amvonul de la Popa Tatu. A invatat pe altii ce este ascultarea de Dumnezeu, iar la problemele grele ale vietii, raspundea prin post si rugaciune. El ne-a oferit ca dar spiritual, o rugaciune de binecuvantare la casatoria noastra religioasa de la Grant, Bucuresti, in data de 27 Noembrie 1977.

Au trecut anii si in memoria mea si a multora, bate o voce curata cu timbru de bariton. Este vocea pastorului Constantin Alexe, ce a fost un stalp al Adevarului si Sperantei in Hristos. Ne vom intalni cu domnia sa la marea serbare a Cerului, unde ISUS, va veni in marire, si atunci toti credinciosii vor canta Cantarea lui Moise si a Mielului, in vecii vecilor, Amin !

Arh. Gheorghe Petrescu, CUA University, Washington, DC., USA.
(Material preluat de pe Intercer, buletinul saptamanal din 3 octombrie 2008)

14 iunie 2008, Sabat dupa masa, fam. Doina si Pavel Memete in vizita la "Bucuresti Labirint"

2008-06-23T10:49:00.003+03:00

14 iunie 2008, Sabat la pranz, fam. Doina si Pavel Memete in vizita la "Bucuresti Popa Tatu"

2008-06-23T10:39:00.003+03:00

14 iunie 2008, Sabat dimineata, fam. Doina si Pavel Memete in vizita la "Bucurestii Noi"

2008-06-23T10:22:00.002+03:00

Intalnirea de 30 de ani in imagini /1978 - 2008/.CUVINTE DE DESPARTIRE

2008-06-18T14:52:00.004+03:00

Intalnirea de 30 de ani in imagini

2008-06-18T14:38:00.004+03:00

Poza de "familie",dupa 30 de ani. Virgil ne pozeaza, Lucian inca n-a venit. Adrian este in Rusia, Iosif este in Belgia, Ady, Jakab si Cezar sunt in USA

Poza de "familie"

Se canta: "De mana du-ma Tata dup-al Tau plac, in asta viata toata si-n veac de veac"

Ultimele discutii inainte de despartire !

Mesaj de la Fr. Gheorghe Indricau, din SUA, pentru intalnirea de 30 de ani

2008-06-18T13:53:00.002+03:00

DRAGII MEI, FOSTI INVATACEI,

Har si pacea Domnului Isus, ca salutare !

Intelegand ca ati hotarat sa aveti o reantalnire dupa trecerea timpului de treizeci de ani de la absolvirea Seminarului Teologic, unde ati fost pregatiti pentru lucrarea misionara de castigare de suflete pentru Imparatia lui Dumnezeu, ma bucur ca am avut ocazia sa ma adresez voua, indemnandu-va si de data aceasta, sa fiti credinciosi in lucrarea care v-a fost incredintata. Sa o faceti in continuare, asa cum imi place sa cred ca ati facut-o in acesti treizeci de ani de activitate misionara, ca pentru Domnul, ca El sa va poata spune si voua: "Bine rob bun si credincios; ai fost credincios in putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri, intra in bucuria stapanului tau"
(Matei 25:21).

Ma bucur, din toata inima, ca am avut ocazia sa colaborez la pregatirea multor viitori slujbasi ai bisericii in cei 25 de ani ca invatator la Seminarul Adventist, ceea ce cred ca a ajutat la formarea voastra ca viitori slujbasi ai bisericii.

Ma bucur de asemenea ca ati acceptat sa intrati in lucrarea Domnului pe care ati facut-o asa fel incat unii din voi ati fost chemati la indeplinirea unora din cele mai importante slujbe din biserica, ca pastori, presedinti de Conferinta si chiar de Uniune.

Parca va spuneam la una din orele de clasa ca "sper sa va vad indeplinind slujbe importante in lucrare". Si multumesc lui Dumnezeu ca m-a pastrat in viata pana la inaintata varsta pe care o am (ma apropiu de implinirea varstei de 95 de ani) varsta la care niciodata nu m-am gandit ca voi ajunge. Numai Domnul stie cat voi mai trai. Dar oricat ar fi sa mai traiesc, doresc sa traiesc cu ajutorul Domnului asa fel viata de credinta ca sa mi se poata aplica si mie fagaduinta: "Fii credincios pana la moarte, si-ti voi da cununa vietii" (Apocalipsa 2:10).

Oricat m-as bucura de cele trecute vremi pe care le-am trait impreuna in lucrarea Domnului, cea mai mare dorinta pe care o am este ca daca n-am putut participa la aceasta reantalnire a voastra, datorita varstei si distantei care ne separa, rog ca Domnul sa ne ajute sa avem parte de o alta "reantalnire",cea care va avea loc in mareata zi a revenirii preaslavitului nostru Mantuitor Isus Hristos, ca sa putem spune si noi in ziua aceea:"Iata aceasta este Dumnezeul nostru, in care aveam incredere ca ne va mantui. Acesta este Domnul, in care ne incredeam, acum sa ne veselim si sa ne bucuram de mantuirea Lui!" "Cei izbaviti de Domnul ... vor merge spre Sion cu cantece de biruinta. O bucurie vesnica le va incununa capul. Veselia si bucuria ii va apuca" (Isaia 25:9 ; 35:10).

O, in clipa-ceea mare, bucuria sfanta-ncepe;

Bucuria mantuirii, care-azi nimeni n-o pricepe;

Intalni-vom credinciosii veacurilor ce s-au dus,

Veacuri de dureri amare, veacuri ce-n veci au apus.

Ce-ntalnire este-aceasta ! Cand familia cea mare,

Ce fusese despartita prin acea "neascultare",

Este-acum din nou unita; este-o inima si-un gand,

Este clipa intalnirii cu Isus cel bun si bland !

Cu familia din ceruri, ce coboara-n spre pamant,

Cu ostirea cea de ingeri si cu intreg neamul sfant !

.......................................................................................

Sa ne bucuram in Domnul, sa ne veselim intr-una;

Sa ne bucuram cu totii, astazi si intotdeauna,

Pentru ca nadejdea noastra-n scumpul Domn, Hristos Isus,

N-a fost simpla-nchipuire, ci adevar din cer adus.

Fie ca Domnul sa ne faca tuturor parte de aceasta mare si vesnica bucurie a intalnirii cu Domnul Isus care va aduce marea mantuire lucrata prin jertfa cea nespus de mare a Lui !

Iubitii mei frati in Domnul, traiti in continuare asa fel credinta incat sa aveti parte si voi, impreuna cu familiile voastre, de implinirea acestei fagaduinte spre mantuire vesnica. Domnul sa fie cu voi si El sa va ajute, prin prezenta Duhului Sfant in viata voastra, in aducerea la indeplinire a lucrarii pe care o mai aveti de facut.

Al d-voastra frate in credinta,
Gheorghe Indricau

24 aprilie 2008
Sugar Land, Texas, U.S.A.

2008-06-18T12:53:00.006+03:00

13-15 iunie 2008
Bucureşti

"Hristos in voi, nadejdea slavei", Coloseni 1:27

1978 - 2008

Profesori:

Prof. Indricău Gheorghe
Prof. Popa Dumitru
Prof. Dumitrescu Nelu

Prof. Doroftei Aristide

Prof. Cazan Titu

Prof. Hrant Artinian - decedat
Prof. Popa Mihail - decedat
Prof. Ionescu Mihai - decedat

Absolvenţi:

Orban Adalbert
Cristescu Lucian
Bocăneanu Adrian
Buciuman Ioan
Petre Teofil
Peicu Virgil
Memete Pavel
Ghişoiu Mihai
Geantă Daniel
Iacob Stelian
Suciu Iosif
Popescu Constantin
Sprianu Cezar
Treitli Iacob

Program:

Vineri 13.06.08, seara ora 20-21
Întâlnire la sediul Conferinţei Bucureşti cu cei care doresc să fie prezenţi
Sâmbătă 14.06.08: ora 9-12, vizită în comunităţile din Bucureşti
Masa de prânz în familiile unde au fost invitaţi
Ora 18-19: vizită în comunităţile din Bucureşti

Duminică 15.06.08: ora 9, Întâlnire la Sediul Conferinţei Bucureşti
Prezentare Profesori
Prezentare Absolvenţi
Remember profesori
Remember Absolvenţi
Ora 14: Masă festivă
Continuare remember

Plecare

- Revedere 2018 sau la revenirea Domnului Isus

Intalnirea de 30 de ani in imagini

2008-06-18T02:54:00.002+03:00

Pavel recunoaste providenta lui Dumnezeu in viata

Teofil cu calmu-i caracteristic ...

Nelu isi prezinta experientele ...

Costel incheie sirul marturiilor

"Papa" Doroftei ... inca rezista ... !

Intalnirea de 30 de ani in imagini

2008-06-18T02:47:00.003+03:00

Mihai isi povesteste experientele

A sosit Lucian !

Stelica se "dezlantuie" !

Virgil la rand...

Lucian povestind ...

Intalnirea de 30 de ani in imagini

2008-06-18T02:42:00.001+03:00

Intalnirea de 30 de ani in imagini

2008-06-18T02:32:00.003+03:00

Intalnirea de 30 de ani in imagini

2008-06-18T02:18:00.005+03:00

Virgil

Vorbeste Fratele Aristide Doroftei, azi 93 de ani !

Aceeasi verva de acum 30 de ani !

2008 - 1978

Daniel la ora "aducerii aminte" !

Mesaj de la Adrian Bocaneanu, din Rusia, pentru intalnirea de 30 de ani

2008-06-18T02:12:00.002+03:00

Dragii mei colegi,

Va felicit pentru initiativa acestei intalniri si pentru perseverenta cu care ati construit-o. Imi cer iertare ca nu sunt cu voi. Unii dintre voi stiti ca particip la cea mai importanta intalnire Hope Channel Europe a anului. Dar regretul ca nu sunt cu voi este la fel de mare.

Pe masura ce s-a apropiat aceasta ocazie, amintirile despre clasa noastra au devenit tot mai vii, tot mai insistente. M-am vazut la locul meu obisnuit, in ultima banca. Pe de o parte, avid de nou, dornic sa va prind din urma in cunostinte si in experienta - si am avut ce sa invat de la voi. Chiar am trecut prin minte intreaga clasa si m-am gandit la modul in care fiecare dintre voi ati pus ceva in mine - creativitatea lui Nelu Buciuman, impetuozitatea lui Lucian, bucuria de viata linistita a lui Mihai, dragul de iubit al lui Stelica, pasiunea pentru invatatura a lui Adi Orban (ei, aici sunt multe - imi amintesc de ziua in care, aproape de sfarsitul primului an, in statia de troleibuz de la Popa Nan, i-am propus sa stam impreuna anul urmator cu aproape aceeasi emotie si asteptare cu care aveam sa ii spun, dupa patru ani, Adrianei ca o iubesc...), intelepciunea de la talpa tarii a lui Virgil, discretia si delicatetea lui Teofil, perseverenta lui Costel si darzenia lui Cezar ...

Ieri, luand un interviu fratelui Doroftei, m-au napadit mai multe amintiri ...
Sigur ca imi amintesc si de trasaturile mai putin placute ale mele - spiritul cam insolent al celui mai mic care vrea sa demonstreze ca nu este chiar cel mai mic, si increderea cam mare in minte in unele lucruri, si altele pentru ca imi pare rau si va cer iertare.

Domnul a fost tare bun cu noi, si voi de asemenea.

Bucurati-va de tot ce a facut Dumnezeu atunci si de atunci si construiti speranta in ceea ce va face. Voi fi, din Rusia indepartata, aproape de voi.

Cu pretuire si dor,

Adrian

Intalnirea de 30 de ani in imagini

2008-06-18T01:26:00.003+03:00

Vorbeste Fratele Dumitru Popa

Vorbeste Fratele Nelu Dumitrescu

Fratele Nelu Dumitrescu, deapana amintiri de acum 30 de ani

Soseste Fratele Aristide Doroftei, care a fost la serbarea absolventilor 2008

Intalnire intre profesori dupa 30 de ani

Mesaj de la Adalbert Orban, din SUA, pentru intalnirea de 30 de ani

2008-06-18T01:12:00.004+03:00

Iubitii mei profesori si colegi,

Va port in suflet cu mult drag si pretuire. Amintirile sunt inca vii, reaprinse acum prin imaginile puse de Pavel Memete pe Blog-ul sau. Cat de mult as fi dorit sa fiu, cu familia mea, present la marea intalnire! V-as fi marturisit fata catre fata cat de mult ati contat fiecare in dezvoltarea caracterului meu si in pregatirea mea pentru slujire. Ati ramas darul lui Dumnezeu pentru mine.

As putea sa evoc mai mult din influenta fiecaruia dintre profesori si colegi, dar ma rezum la franturi doar. Sa incep cu colegii: …discutia cu Lucian in ziua care a precedat examenul de admitere si exemplul sau ulterior pe multe planuri…; ”mirarile” constiintei lui Adrian in momente cheie pentru unii dintre noi, sau pentru toti…; poeziile lui Nelu…; informarile lui Teofil despre noile aparitii editoriale…; aprecierile lui Mihai, cand eram colegi de banca…; optimismul si dedicarea contagioasa a lui Stelian…; talentul muzical al lui Iosif…; vorbele-scai ale lui Costel, la care ramaneam mereu datori cu un raspuns (cel putin)…; confesarea lui Cezar, inainte de a mijloci pentru el la director…; modestia lui Daniel, acoperind atata noblete si talent…; sfatosenia lui Virgil, ascunzand virtutiile viitorului mare parinte spiritual…; mintea si sufletul-burete a lui Pavel, agonisind in ritm alert cat mai mult…; exigenta cu sine si cu altii a lui Jakab…; inteligenta si firea blajina a lui Mitica….

Ar trebui sa adaug influenta unora dintre voi asupra mea in anii de pastoratie si activitate la Institutul Teologic. Apoi predicile voastre pe internet si altele, si altele….Traiesc cu convingerea ca fac parte dintr-un grup de colegi prin care Dumnezeu lucreaza in chip minunat.

Si acum, despre profesorii nostri. Ei au crescut mai mult in ochii mei dupa anii de la Seminar. Am inteles mai bine sacrificiile lor pentru formarea noastra, in conditiile de atunci. Drumul nostru ca discipoli ai lor spune ceva despre ceea ce au investit in noi cu credinciosie si nadejde.

Evoc doar franturi si din amintirile despre dascalii nostri:… cunostintele biblice si verva fratelui Hrant Artinian…; orele de engleza cu fratele Aristide Doroftei si seninul pe care l-a adus in sufletul nostru pentru totdeauna…; cursurile si exigenta fratelui Gheorghe Indricau…; sfaturile fratelui Nelu Dumitrescu inainte sa vin la Seminar…; cultura si logica fratelui Titus Cazan…; concluziile si apelurile puternice ale fratelui Dumitru Popa la sfarsitul cursurilor de Istoria Adventa si Spiritul Profetic…; raspunsurile fratelui Mihai Ionescu la multele noastre intrebari…; si alte si alte crampeie din felul cum Dumnezeu ne-a crescut impreuna cu mentorii nostri

Sa va relatez cate ceva despre mine si familia mea. Este al 6-lea an de cand am preluat Comunitatea romana din Atlanta. Ii iubim pe toti membri si suntem iubiti de majoritatea
dintre ei. Cateva proiecte recente ne bucura mult: Steps to Christ Project (trimiterea cartilor Calea catre Hristos si Tragedia Veacurilor la 5.000 de familii din orasul Lawrenceville, plus un card pentru raspunsuri si solicitari de literature gratuita, studii biblice, etc.), proiectul TV (o ora saptamanala pe canalul RTN), standul de carti religioase in l. engleza si l. spaniola de la Pendergras Market si serviciul comunitar printre cei fara adapost in downtown Atlanta. Ne-am bucura sa-i putem mobiliza pe tineri mai mult ca pana in prezent.

Familia noastra este dispersata acum. Simona este la Brasov, va termina anul III la Colegiul de Asistenta Medicala. Elian a absolvit anul trecut la Southern Adventist University, iar peste o saptamana va incheia primul an la Facultatea de Stomatologie din Loma Linda. Cornelia e inca o luptatoare, chiar daca resursele sanatatii ei au mai scazut.
Domnul nu ne-a scutit de incercari, dar ne da noi puteri pentru slujire.

Va urmarim cu interes activitatea si intelegem ca Dumnezeu savarseste o lucrare remarcabila prin voi. Suntem foarte bucurosi pentru aceasta. Succes in continuare!

Acum, ma opresc, ma transpun cu gandul in ocazia intalnirii voastre la Bucuresti si ma rog pentru voi toti si pentru intalnirea noastra in Tara ai carei vestitori suntem.
“Sa nu va parasiti dar increderea voastra, pe care o asteapta o mare rasplatire! Caci aveti nevoie de rabdare, ca, dupa ce ati implinit voia lui Dumnezeu, sa puteti capata ce v-a fost fagaduit.”(Evrei 10:35,36)

Cu iubire si pretuire,

Adi Orban si familia

Atlanta, 12 iunie 2008

Mesaj de la Iosif Suciu, din Belgia, pentru intalnirea de 30 de ani

2008-06-18T00:26:00.006+03:00

Dragi Colegi,

Doresc sa apreciez inca odata, initiativa acestei intalniri precum si a unui blog care sa ne reaminteasca momentele unice in care am cladit, impreuna cu Domnul, ceea ce suntem astazi.

Apreciez in mod special efortul parintelui nostru, tata Doroftei, si-i multumesc mult ca a venit sa ne putem vedea. Mi-am trecut prin fata ochilor momentele cele mai semnificative ale clasei noastre, cu specificul ei, luptele, nazuintele, tintele, necunoscutele atunci precum si momentele mai vesele precum examenul organizat de 'papa' Doroftei la Istoria Romaniei. Nu pot decat sa multumesc lui Dumnezeu ca am avut colegi si profesori, care au constituit cea mai buna temelie pentru pregatirea mea, a noastra, pentru ceea ce urma sa fie un mic capitol din istoria bisericii noastre. Imi cer iertare pentru eventualele dezamagiri provocate cu totul neintentionat. Vad foarte clar in cei 30 de ani trecuti, mana lui Dumnezeu care ne-a ocrotit, ne-a calauzit si ne-a dat ocazia sa lucram si sa luptam alaturi de El pe campul de bataie in care biruinta inseamna vesnicie.

Am revazut cu atentie inregistrarea video de acum 10 ani de la Cernica, care m-a adus si mai aproape de realitatile actuale. Desi nu pot fi impreuna cu voi, fiind prins intr-o intalnire pastorala speciala, aici in inima Europei, ma gandesc la fiecare in parte in mod deosebit, il privesc, ma gandesc si ma rog ca Dumnezeu sa ne ajute sa ne intalnim la capatul drumului credintei noastre, pentru a fi impreuna cu El pentru totdeauna.

Domnul sa fie cu noi, sa ne ocroteasca si sa ne dea pacea.

Filipeni 4,7: Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.

Cu deosebita stima si iubire, Iosi f Suciu.

PS. As dori sa ma bucur macar de cateva 'faramituri' de la intalnirea aceasta, si le astept, pe bolg, sau poate prin posta electronica. Multumesc. Domnul cu voi!

In general nu am poze cu mine. Va trimit totusi doua poze recente, pentru a face act de prezentza.

Cezar Sprianu, desi departe, aproape cu ... inima !

2008-06-17T19:02:00.005+03:00

Familia mea la intarirea prin binecuvintare: Cezar, Valeria,
Cezarina Gabriela,Cezar Ionatan

Botezarea lui Cezar Ionatan

Botezul lui Cezarina Gabriela

In slujba Evangheliei

O fotografie recenta cu toata familia Sprianu

Mesaj de la Cezar Sprianu, din SUA, pentru intalnirea de 30 de ani

2008-06-17T18:41:00.005+03:00

Draga Costel, dragi colegi, prieteni si frati in Domnul,

Ingaduiti-mi sa incep cu un cuvant de multumire adresat prietenului nostru Costel Popescu pentru initiativa si perseverenta de a organiza aceasta aniversare a 30 de ani de la absolvirea seminarului nostru.

Treizeci de ani!

Asa de mult pentru viata aceasta marginita, si doar o clipita, masurat cu vesnicia.

De asemenea un cuvint special de multumire fratelui Pavel pentru efortul de a organiza si publica pe internet blog-ul clasei noastre. Privind si citind cele puse pe internet imi creeaza un simtamint straniu. Parca notiunea de timp de treizeci de ani se sterge, se compreseaza, si in loc de 1978 urmat de cei treizeci de ani trecuti ajungind pina in 2008, imi da imaginea de 1978/2008.

Contemplind informatia de pe blog, retraiesc cu vivacitate cei patru ani de seminar. Aproape nimic nu s-a sters din memoria acestor ani. Ca intr-o combinatie mistica, ma bucura si ma doare in acelasi timp. Tot tumultul anilor, lunilor, saptaminilor, si zilelor de seminar se rostogolesc in minte si in suflet cu o putere, cu o intensitate de nestavilit.

Mi-e atit de dor de voi toti. De Stelian, colegul meu de gazda, de Buciuman, colegul meu de banca, de Adalbert colegul profesor dirijor de cor care ne cerea sa cintam "pe senzatia de cascat", si la care inca mai casc din cind in cind vazindu-l in fata ochilor mei cintind "pe senzatia de cascat"; de Lucian, colegul asistent universitar de vioara care ne explica teoria muzicala facind relatia dintre muzica, matematica si filosfie. De zilele minunate de vacanta petrecute impreuna cu Iosif la el acasa in mijlocul familiei lui de muzicieni; mi-e dor de fiecare in parte, colegi si profesori, fara deosebire.

Imi aduc aminte de amaraciunea primelor zile de la inceputul anului patru, si de mingiierea primita prin versetele pe care Lucian, parca condus de Duhul Sfint, ni le-a impartit la toti, si eu primind Isaia 41:10, am stiut ca totul avea sa fie bine, asa cum s-a si intimplat.

Dar facind un pas inapoi, si reluind perspectiva celor trizeci da ani torsi si depanati in acelasi tim, pot sa spun ca Domnul a fost bun cu mine, si imi place sa cred ca Domnul a fost bun cu toata clasa noastra. Nu pot sa spun ca au fost ani perfecti. Dupa cum toti stim viata de pastoratie este atit furtunoasa cit si blinda in acelasi timp. Tousi Domnul m-a binicuvintat cu o sanatate deplina pina in prezent, cu o familie minunata, si cu un loc de slujire in via Sa. Desi nu sunt cu voi personal, totusi as dori sa ma alatur voua colegilor mei de acum trizeci de ani si sa facem din ziua de 15 Iunie 2008 un 1 Samuel 7:12. Sa gravam pe stinca timpulu un nou Eben-Ezer, dindu-I slava lui Dumnezeu pentru faptul ca "Pina aici Domnul ne-a ajutat."

Desi despartiti de timp si spatiu, totusi uniti in Duhul, salut impreuna cu voi atit zorile acestor trizeci de ani ce pare ca au trecut in zbor, cat si zenitul lor, cu durerile si bucuriile, cu infringerile si biruintele, cu esecurile si izbanzile lor, toate petrecute sub harul, sub ochiul a toate veghetor, si sub bratul cirmuitor al Marelui nostru Domn si Mintuitor Isus Hristos.

In Duh si in credinta savurez impreuna cu voi bucuria partasiei clasei noastre, va doresc binecuvantarea lui Dumnezeu pentru urmatorii treizeci de ani, va imbratisez pe toti si va iubesc din toata inima.

Aniversare frumoasa si binecuvintata tuturor!

Cu toata iubirea,

Cezar Sprianu

Intalnirea de 30 de ani in imagini

2008-06-17T18:21:00.002+03:00

Costel deschide "oficial" intalnirea noastra

Sr. Otilia, Lizica, Doina, Brandusa si Mihai

Nelu prezinta devotionalul intalnirii noastre

In timpul devotionalului

Intalnirea de 30 de ani in imagini

2008-06-17T18:12:00.001+03:00

Intalnirea de 30 de ani in imagini

2008-06-17T17:56:00.002+03:00

Costel face ultimele pregatiri tehnice pentru ca intalnirea sa poata incepe

Stelica, Brandusa si Sr. Otilia

Fetele noastre la sfat

Grupe de discutii ... dupa 30 de ani

Daniel se intretine cu Presedintele

15 iunie 2008, poza de "familie", la inceputul intalnirii de 30 de ani

2008-06-17T17:28:00.003+03:00

Fratele Nelu Dumitrescu, Daniel Geanta, Costel Popescu, Gabi Geanta, Brandusa Cristescu, Emilia Popescu, Otilia Dumitrescu, Doina si Pavel Memete, Mihai Ghisoiu si Nelu Buciuman.

Fr. Dumitrescu, Daniel, Costel, Gabi, Brandusa, Lenus, Emilia, Sr. Otilia, Doina, Teofil, Stelica, Mihai si Nelu

Fr. Dumitrescu, Daniel, Costel, Emilia, Brandusa, Lenus, Emilia, Sr. Otilia, Doina, Teofil, Fr. Popa, Stelica, Mihai, Nelu

Fr. Dumitrescu, Costel, Emilia, Brandusa, Lenus, Emilia, Sr. Otilia, Doina, Teofil, Fr. Popa, Daniel, Mihai, Nelu, Pavel

Am fost martor al bunatatii divine

2008-06-17T17:07:00.002+03:00

Totul a început în toamna trecută, când la Stupini, cu ocazia convenţiilor pastorale, un grup de colegi ne-am gândit la posibilitatea de a ne revedea cu familiile, la aniversarea a 30 de ani de la absolvire. Cel mai nimerit dintre noi era Costel Popescu. L-am contactat şi el şi-a asumat responsabilitatea. Nu avea să-i fie uşor. Natura umana nu se lasă lesne înduplecată să învingă uitarea şi răceala pentru a se decide să participe. Au fost momente când insistentul Costel era gata să renunţe, dar cu o zvâcnire nouă, şi-a revenit în ultima lună pentru a declanşa ceea ce aş putea denumi „o revărsare de bunătate divină.”

Vestea venirii fratelui Aristide Doroftei a aprins cu adevărat fitilul. Începuse numărătoarea inversă, iar detonarea nu mai era decât o chestiune de timp. Prima explozie de bucurie s-a produs la poarte de primire a pasagerilor sosiţi la Otopeni cu Lufthansa de prânz, joi, 12 iunie 2008. Aşezat frumos într-un cărucior al companiei şi asistat profesional de un angajat al firmei, cu faţa sa veşnic zâmbitoare ne căuta nerăbdătore din priviri.

Când a dat cu ochii de noi, parcă o lumină din cer se revărsa peste fiinţa sa adunată de vreme şi atâtea încercări, între roţile ocrotitoare. Omul firmei a trebuit să aştepte cu răbdare bine temperată, minute în şir până când bunul nostru Aristide a adresat fiecăruia dintre noi suficiente cuvinte de suflet şi bucurie. Şi nu eram puţini. De şase ori a trebuit taica să-şi aducă aminte câte ceva special pentru fiecare. Era Gabriel Gheorghe, nepotul cu soţia, era Teofil Petre cu Virgil Peicu şi cu mine şi apoi, Liviu Dumitraşcu, vecinul de o viaţă de la Ploieşti, venit special să ne dea o mână de ajutor.

A doua rundă de îmbrăţişări şi pupături autentice a avut loc la sediul uniunii. Ieşiseră pe rând Lucian Cristescu, Viorel Dima, Nadia Safta, Valeriu Petrescu şi alţii, dar nu putea să lipsească preşedintele uniunii în persoană, Teodor Huţanu. Nu mai conteneau exclamaţiile şi nu se mai opreau amintirile. La un moment dat Gabriel Gheorghe l-a întrebat: „Nu eşti obosit după atâtea ore de zbor cu avionul?” „Nu, păi de ce să fiu obosit, doar am stat, nu am făcut nimic!” Noi ne uitam la el şi ne minunam de unde atâta energie şi curaj.

„Sâmbătă dimineaţa vă invit să fiţi vorbitorul nostru la biserica din Labirint”, zic eu. „Să vă dau titlul predicii”, răspunde fără să clipească. „Puteţi sta în picioare timp de o oră?” mă interesez eu bănuitor. „Păi tu mă crezi chiar aşa de neputincios?” Apoi discuţia se mută la proiectele editoriale încă nerealizate. Era timpul ca Teofil Petre să ia cunoştinţă despre cărţi care ar mai putea fi scrise dacă va mai vrea Domnul.

Vineri au avut loc interviuri cu Adrian Bocăneanu. Amintiri, amintiri şi multă bunătate divină pe care au consemnat-o anii, treizeci de ani de har generos şi fecund.

Vineri seara la sediul Conferinţei Muntenia, la locul şi ora primei întâlniri de aducere aminte, Costel Popescu împreună cu Emilia erau deja prezenţi. Adriana Bocăneanu ne întâmpină la uşa de la intrare. Ieşise să dea un telefon. În sala de întruniri de la etaj mai erau prezenţi Stelică Iacob cu Lenuş a lui şi neobositul Pavel Memete cu Doina. Ne îmbrăţişăm bărbăteşte ne sărutăm frăţeşte şi ne aşternem la vorbă. Este atâta linişte şi bucurie. Domnul a fost bun şi îndurător. Noi suntem martorii călăuzirii şi purtării Sale de grijă. Costel Popescu ne încurajează la un moment de reconsacrare şi zăbovim copios pe genunchi. Este bine, este aşa de bine. Să facem colibe aici, parcă spuneam.

Sabat dimineaţa la Labirint începe devreme. După întrunirea de la ora opt cu instructorii Şcolii de Sabat, soseşte Vali şi Paula Scripcariu şi ni-l aduce pe fratele Doroftei. Îl iau la o grupă de tineri care se adună în sala de consiliu, vestita sală de consiliu de la Labirint. Curg din nou amintiri, se consemnează cu credincioşie noi argumente ale harului divin binevoitor şi bogat în bunătate, peste anii care au trecut.

Ora de predică depăşeşte cu două-trei minute ceasul exact al amiezii. Cei prezenţi au înţeles o dată în plus, lucrarea Duhului Sfânt în viaţa şi lucrarea Mântuitorului. Cu voce aproape pierdută, dar bine condusă, şirul argumentelor este prezentat pentru a fi urmărit cu uşurinţă. Formidabil, la 93 de ani logica încă funcţionează normal, iar fluenţa expunerii mai face încă faţă exigenţelor.
Stăm la masă împreună. Aceeaşi pedanţă, bun simţ şi disciplină personală pe care o ştiam de acum 30 de ani. De unde atâta vioiciune şi uimire încă proaspătă şi binevoitoare? Numai cel ce le experimentează ştie de unde vin toate darurile cele bune. Ele se coboară de sus de la Tatăl luminilor.

După-amiază vizităm noua biserică de la Belu, terminată anul trecut, vis-a-vis de vechea clădire. Aceasta fusese biserica de suflet a mamei şi sorei Magdalena a fratelui Doroftei şi prima mea biserică de practică. Oameni noi, oameni de altă dată, cunoştinţe noi şi cunoştinţe vechi, o nouă revărsare de har. Fratele Doroftei adresează un scurt mesaj de salut şi îndemn, suficient să reaprindă şi să hrănească bucuria şi speranţa.

Traversăm oraşul spre Băneasa pe o rută ocolitoare ca să-i pot arăta câte ceva din noutăţile de ultima oră ale capitalei. Nu este nici entuziasmat, nici indiferent, este doar mirat de bunătate lui Dumnezeu care continuă să ne poarte şi să ni Se arate.

Dimineaţa, duminica, sună telefonul cam pe la toţi cei accesibili, pentru a spune câte ceva într-un matinal de sărbătoare la Radio Vocea Speranţei. După ce tot matinalul de Sabat al aceluiaşi post de radio fusese plin de evocări şi consemnări de pe blog-ul nostru, dimineaţa de duminică se prelungeşte binefăcătoare cu vocile în direct ale celor vizaţi. Răspundem pe rând: Teofil, eu, Popescu şi Stelică, iar Virgil Peicu intră în direct din studiou. Sunt cuvinte cumpănite dar pline de lumină şi speranţă, aşa cum stă bine la Voce Speranţei cu Angelica Paicu.

Vine ora 10, ceasul de graţie, duminică, 15 iunie la sediul Conferinţei Muntenia. Sunt prezente Doina Memete şi Brânduşa Cristescu, Pavel Memete îşi probează aparatul de fotografiat, poate cel mai performant din câte am văzut la întâlnire. Este nevoie de poze bune pentru albumul care se prefigurează, dar şi pentru blog-ul care aşteaptă nerăbdător vizita din ţară şi din lumea largă. Acompaniat de Emilia, Costel Popescu este la datorie şi se străduieşte să potrivească laptop-ul cu un videoproiector Benq, nou şi nedeprins încă cu munca. Reuşeşte în final. Stelică Iacob şi Lenuş sunt la faţa locului. Mihai Ghişoiu luminează încăperea cu buna sa dispoziţie proverbială. Geantă Daniel şi Gabi sunt în largul lor printre colegii de altă dată, au doar îngrijorarea cum să ajungă şi la serbarea clasei de absolvire a institutului unde Andrei este printre sărbătoriţi. Teofil şi Lizica Petre asistaţi de fetele de la conferinţă trudesc de zor cu ultimele pregătiri pentru completarea cu bunătăţi a meselor încărcate deja generos. Este aniversarea zilei de naştere a Lizicăi şi trebuie să fie totul la înălţime. Fratele Nelu Dumitrescu şi sora Otilia sunt de dimineaţă prezenţi. Curând se arată şi fratele Dumitru Popa. Se schimbă saluturile de rigoare şi atmosfera întâlnirii atinge masa critică.. Păstrăm un moment de reculegere pentru cei care nu se mai află printre noi: Hrant Artinian, Mihai Ionescu, Mihail Popa, apoi suntem gata să începem.

Cântăm „Veniţi căci vreau a spune…” încurajaţi de Stelică, la fel ca altădată. Sună luminos şi solemn, apoi Teofil se roagă. Eu deschid Scriptura şi citesc Evrei 3 şi fără să-mi dau seama ajung la ţinta clasei: „Până la sfârşit!” De fapt, fac trimitere la experienţa lui Moise „care a fost credincios în toată casa lui Dumnezeu” şi din a cărui experienţă de călăuzire divină încerc să trag vreo zece concluzii, aşa cum le-am consemnat în cartea pe care tocmai am terminat-o de scris:
1. Nu există piedici de netrecut în calea împlinirii făgăduinţelor divine.
2. Dumnezeu Se ocupă personal de alegerea şi formarea oamenilor providenţei.
3. El asigură condiţiile reuşitei, dar nu-i scuteşte de greşeli pe oamenii Săi.
4. Conducătorul spiritual este necontenit în centrul atenţiei divine.
5. Dumnezeu Îşi readaptează planul în vederea atingerii scopurilor Sale.
6. Când Dumnezeu stabileşte detalii, acestea trebuie împlinite cu credincioşie.
7. Corecţia divină pentru greşelile conducerii este plină de har şi îndurare.
8. După depăşirea greşelilor, asistenţa divină este asigurată în continuare.
9. Dumnezeu Îşi apără oamenii în faţa mulţimii şi a vrăjmaşului sufletelor.
10. Bucuria Stăpânului va fi o sursă veşnică de mulţumire, încântare şi laudă.

Fac apel pentru rugăciunea de laudă şi recunoştinţă şi se implică Daniel Geantă, Doina Memete şi Mihai Ghişoiu.

Urmează împărtăşirea experienţelor. Începe fratele Dumitru Popa, apoi rând pe rând, fiecare îşi ia timp să consemneze dovezile bunătăţii şi călăuzirii lui Dumnezeu. Sunt evocate citate celebre referitoare la drumul pe care ne-a condus Dumnezeu până în prezent, adevărul prezent şi alte idei care ne-au marcat experienţa creştină a anilor de seminar şi încă treizeci după aceea.

La ora 11,50 apare fratele Aristide Doroftei însoţit de Virgil şi Marinela Peicu. Se întorceau de la serbarea clasei de absolvire de la institutul teologic. Fratele Nelu Dumitrescu tocmai îşi istorisea experienţele. Are loc un intermezzo de îmbrăţişări şi săruturi frăţeşti proaspete. Purcedem la servirea mesei cât îi mai avem pe familia Geantă şi Mihai Ghişoiu care se grăbesc să plece la Cernica. Ne înfruptăm cu mulţumire şi bucurie din bucatele oferite şi prezentate cu mult şi bun gust de familia Petre şi binecuvântate de fratele Nelu Dumitrescu. După ce ne-am săturat cu toţii, cântăm „La mulţi ani!” Lizicăi, iar fratele Doroftei rosteşte rugăciunea de binecuvântare. Apoi discuţiile îşi reiau cursul.

Se aud bătăi timide la uşă. Cine să fie oare? Prin deschizătura uşii îşi strecoară capul Lucian Cristescu. Altă serie de îmbrăţişări şi tot atâtea sărutări frăţeşti. Încet se epuizează experienţele şi timpul lor. Cei absenţi sunt consemnaţi prin mesajele trimise prin email: Fratele Gheorghe Indricău din Sugar Loaff, Adalbert Orban din Atlanta, Cezar Sprianu din New Jersey, Adrian Bocăneanu de la Moscova şi Iosif Suciu din Bruxelles. Sună telefonul lui Pavel Memete şi vocea lui Ioji se aude în direct. Ne bucurăm fără să trecem cu vederea absenţa dureroasă a lui Iacob Treitli. Ne gândim şi ne vom ruga pentru binele lui. Este şi el de-al nostru. Evocăm amintirea îndoliată a lui Mitică Ungureanu. Ne reluăm istorisirile şi zăbovim îndelung asupra lecţiilor pe care ni le-a dăruit Bunul Dumnezeu tuturor.

La încheiere, fratele Dumitru Popa ne încredinţează în mâna Domnului. Când ne ridicăm de pe genunchi, cineva începe să fredoneze spontan: „De mână du-mă Tată…” ne dăm mâna şi cântăm strofa până la capăt. Este o adevărată revărsare de har vindecător peste noi toţi. Bunătatea lui Dumnezeu este în mod evident prezentă. Este aşa de bine!

Am plecat pătruns de o sfântă aducere aminte şi de o binecuvântare cum de puţine ori mi-a fost dat să trăiesc. Am fost martorul bunătăţii divine. Începe să-mi fie dor de pe acum de următoarea noastră întâlnire. Oare când va mai fi? Va mai fi aici, sau dincolo? Domnul ştie, şi Domnul este bun!

Ion Buciuman, 16 iunie 2008

13 iunie 2008, vineri seara - dupa 30 de ani !

2008-06-17T16:48:00.003+03:00

Costel, Teofil, Stelica si Nelu. Pavel se ocupa cu pozatul !

Adriana, Doina, Emilia, Lizica si Lenus.

Teofil, Stelica, Nelu, Costel, se prezinta Cuvantul, vineri seara...

Adriana, Doina, Emilia, Lizica, Lenus, asculta Cuvantul de vineri seara ...

Inchinare si partasie, vineri seara, la sediul Conferintei Bucuresti

Fr. Aristide Doroftei- 93 ani, sosit in Bucuresti, din SUA, pentru intalnirea "Promotiei 1978"

2008-06-12T00:30:00.009+03:00

" Papa" Doroftei, acelasi inegalabil povestitor, deapana amintiri ... Teofil fascinat, asculta ...

Bun venit, in curtea Uniunii Romane !

Fratele Aristide Doroftei, intampinat la sediul Uniunii Romane de Fr. Teodor Hutanu si Viorel Dima

Nici nu-i dai lui "papa" 93 de ani !

Virgil il saluta si-i ureaza bun venit la sarbatoarea noastra !

Lui Nelu nu-i vine sa creada ca "papa" a revenit printre noi !

Nelu si Teofil alaturi de "papa" Doroftei! Este vis sau realitate ?

Fratele Aristide Doroftei, la 93 de ani, din nou la Bucuresti.

"O inima vesela este un bun leac", pare sa spuna "papa" Doroftei, despre secretul longevitatii sale.

13 -15 iunie 2008, intalnirea de 30 de ani a "PROMOTIEI 1978"

2008-06-10T15:00:00.008+03:00

In perioada 13-15 iunie 2008, are loc intalnirea de 30 de ani a "PROMOTIEI 1978".

Programul se desfasoara dupa cum urmeaza: vineri seara, orele 20,00- intalnirea colegilor si familiilor, pentru inchinare si partasie, in sala de consiliu de la sediul Conferintei Bucuresti; Sabat dimineata si dupa masa - la alegere, in bisericile din Bucuresti unde am fost in practica celor patru ani; duminica dimineata, de la orele 10,00, intalnirea colegilor,familiilor lor si profesorilor, pentru "aducere aminte" si masa de partasie, in sala de consiliu de la sediul Conferintei Bucuresti.

Din "Promoria 1978", fac parte urmatorii colegi:

Adrian Bocaneanu
Ion Buciuman
Lucian Cristescu
Daniel Geanta
Mihai Ghisoiu
Stelian Iacob
Pavel Memete
Adalbert Orban
Virgil Peicu
Teofil Petre
Constantin Popescu
Cezar Sprianu
Iosif Suciu
Iacob Traitli

2008 - Institutul Teologic Adventist - ASTAZI, dupa 30 de ani !

2008-06-10T14:45:00.006+03:00

1990 - Indiannapolis - SUA, la Conferinta Generala

2008-06-10T14:32:00.004+03:00

La intalnirea romanilor, vorbeste Fr. Aurel Palasan

Lucian, Adrian si Pavel ... "ce am duce cartile astea in Romania ...!"

Lucian si Iosif discuta cu Fratele George Vandeman

1990 - In vizita la New York

2008-06-10T14:29:00.004+03:00

Costel, Lucian si Pavel vizitand New York-ul

1990 - Intalnirea cu Cezar Sprianu

2008-06-10T14:25:00.001+03:00

1990 - Cu avionul, in drum spre New York

2008-06-10T14:21:00.002+03:00

1978 - In excursie la Predeal cu "Bucuresti - Popa Tatu"

2008-06-10T14:12:00.002+03:00

Constantin Alexe, la acea data pastor la "Bucuresti - Popa Tatu", in excursie cu un grup de copii la Predeal

1977 - La Muzeul de Istorie a Romaniei din Bucuresti

2008-06-10T13:57:00.005+03:00

1977 - In curtea Uniunii Romane unde a funtionat Seminarul Teologic Adventist

2008-06-10T13:55:00.002+03:00

1977 - Toti anii

2008-06-10T13:49:00.002+03:00

1977 - vizita Presedintelui Conferintei Generale, Robert Pierson si a Presedintelui Diviziunii Euro-Africa, Edwin Ludescher

2008-06-10T13:30:00.003+03:00

In Sabat la "Bucuresti Grand"

Robert Pierson cu sotia in Biserica "Bucuresti Grand

1977 - clasa noastra

2008-06-10T13:14:00.002+03:00

1977 - Dupa cutremur, la "Bucuresti Grand"

2008-06-10T13:11:00.001+03:00

1988 - Vizita George Steveny la Seminarul Teologic si Biserica "Bucuresti Labirint"

2008-06-10T13:01:00.002+03:00

1976 - la Adunarea Administrativa a Uniunii Romane, canta corul Seminarului Teologic Adventist Bucuresti

2008-06-10T12:45:00.001+03:00

Anul 1976

2008-06-09T23:35:00.003+03:00

12 iunie 1975 - in curtea Uniunii Romane unde a functionat Seminarul Teologic Adventist Bucuresti

2008-06-09T23:19:00.003+03:00

Incheierea anului I - 12 iunie 1975.
Ultima poza: de la dreapta la stanga, randul I: profesorii: Gheorghe Indricau, Hrant Artenian, Dumitru Popa, Marin Parvan si Aristide Doroftei. Randul II: Virgil Peicu, Ion Buciuman, Pavel Memete, Adrian Bocaneanu, Dumitru Ungureanu, Cezar Sprianu, Teofil Petre si Lucian Cristescu. Randul III: Iacob Traitli, Stelian Iacob, Constantin Popescu, Iosif Suciu, Adalbert Orban, Daniel Geanta si Mihai Ghisoiu.

7 iunie 1975, program incheiere an de practica in Bucurestii Noi

2008-06-09T22:56:00.009+03:00

Corul Mare din Biserica Adventista "Bucurestii Noi"

Corul Tinerilor din Biserica Adventista "Bucurestii Noi"

Corul Barbatesc din Biserica Adventista "Bucurestii Noi"

Dumitru Ungureanu, Iosif Suciu, Pavel Memete - elevi anul I, impreuna cu:Fr.Toba- prezbiter, Gabriel Vasilescu- Pastor si fr. Baciu- secretar, Biserica Adventista "Bucurestii Noi".

Dumitru Ungureanu, Iosif Suciu, Pavel Memete - Programul "

Credinta,nadejdea si dragostea", care a incheiat anul I si care s-a desfasurat in biserica "Bucurestii Noi".

23 februarie 1975, excursie la Predeal cu tinerii din Biserica "Bucurestii Noi"

2008-06-09T22:46:00.002+03:00

Programul clasei de absolvire din 15 iulie 1978 - In inagini

2008-06-09T22:24:00.007+03:00

Imagini de la programul clasei de absolvire din 15 iulie 1978, Bucuresti Grand. Seminarul Teologic Adventist de Ziua a Saptea - Bucuresti.

Tinta clasei: "Pana la sfarsit"

2008-06-09T21:16:00.003+03:00

Ebrei 3:14: "Caci ne-am facut partasi ai lui Hristos, daca pastram pana la sfarsit increderea nezguduita de la inceput.

Uniti prin forta inaltului moto: "Hristos in voi", patrusprezece ucenici stam patrunsi in fata unui eveniment solemn.

Prin voia lui Dumnezeu, astazi traim o experienta unica si noua - INCEPUTUL.

Cuvant inspirator de puteri si incredere, purtator de fagaduinte, nascator de elan, "inceputul" ni se deschide astazi in ambianta festiva.

Oricine sta in pragul acestui portal, inainte de a putea pune primul pas, are nevoie de o tinta - "incotro". Nu este drum fara tinta.

Si noi, pentru ca ni s-a incredintat taina unei comori de har salvator, pentru ca- in contrast- timpul roade milimetric si nevazut temeliile spirituale, pentru ca hotararile se uita,pentru ca atatia au pornit increzatori dar s-au intors din cale, pentru ca atat de multi au inceput cu nadejdea "flacare" si au fost gasiti cu intinsul pustiei "cenusa rece" si pentru ca, mai presus de accentele dramatice, pe noi ne strange moto-ul suprem: "Hristos in voi", vrem ca tinta generatiei noastre sa fie: "pana la sfarsit".

Ebrei 3,14: "Caci ne-am facut partasi ai lui Hristos daca pastram pana la sfarsit increderea nezguduita de la inceput".

In pofida faptului ca "sfarsitul", ca tinta, este mai putin propriu unor tineri si a faptului ca omeneste, probabil, aduce o nota de disonanta atmosferei de entuziasm al "inceputului", gandim ca "pana la sfarsit", gasim ca este cel mai inviorator si animant, cel mai vrednic de a ne fi adevarata tinta. Prin el, vrem sa ajungem o parte mai buna decat inceputul, partea care nu trece, si despre care Cuvantul marturiseste: "Mai bun este (el) sfarsitul, decat inceputul" (Eclesiastul 7:8).

Zidarul se incovoaie sub poveri sub rasplata unui adapost sigur. Plugarul se speteste in fierbanteala zilei, manghaiat de gandul "unui" seceris. Si orice ar face, "luptatorul" stie ca cel mai pretios fapt din toata stradania sa, care-i pastreaza nadejdea in piept, singurul lucru care-i da sens si un rost alergatii lui si-l face vrednic de rasplata este sigur el, sfarsitul, cheie de bolta a oricarei vieti.

Suntem chemati sa fim plugari, zidari, seceratori. In lupta cu noi, pentru purificarea dragostei noastre catre orice semen, pentru implinirea destinului nostru in lume, pentru toate cate stau in dreptul nostru.

Vrem sa ne indreptam constiinta spre marea nevoie a finalizarii, spre ducerea "pana la sfarsit" a tuturor acestor deziderate pentru care, odata, vom raspunde.

Sta scris:"pana la sfarsit", si nu "sfarsituri" ! Desi sunt multe, cuvantul acesta, ne indreapta pe toti intr-o singura directie, catre o destinatie unica, in stare sa lege in manunchi tintele noastre individuale: se numeste "Sfarsitul". Nu o scena cumplita de urgii apocaliptice, ci suspinul fierbinte spre care tanjeste dorul nostru de veacuri. "Sfarsitul", "fericita noastra nadejde", Marele Advent, adevarul cel mai puternic al intreitei solii - iata ce vrea tinta noastra sa inalte !

In spiritul ceasului al unsprezecelea, in febrilitatea ultimei etape ce credem ca ne apartine, alegem cuvintele "pana la sfarsit" ca sa ne fie strajer in noapte.

Vrem ca pentru sfarsitul razbit de dorul asteptarii, strigatul lui sa reaminteasca, ca intre noi si "sfarsit" nu a mai ramas decat putin, doar doua cuvinte: "pana la".

Vrem ca pentru ochiul slabit de vremelnicie, adancimea cuvintelor "pana la" sa readuca viziunea unui "drum" catre "acasa"; iar pentru pasul obosit de impotrivirile "vanturilor", cele doua cuvinte sa nasca impuls de miscare, de inaintare catre destinatie.

Vrem sa pastram vie cunostinta ca puternicele vorbe "pana la" marcheaza timpul nostru de har, ca bat chiar ceasul nostru profetic, pentru aceasta ne-am nascut... !

Evrei 3,14: "Ne-am facut partasi ai lui lui Hristos ca sa pastram pana la sfarsit increderea nezguduita de la inceput".

Azi patrusprezece seceratori (ucenici) pornim, in puterea partasiei cu Hristos, in cele patru vanturi, spre campiile albe.

Dumnezeul cerurilor, Care ne-a chemat, sa ne lege El privirile de tinta pusa inainte, pentru ca - privind spre sfarsit - sa vedem pe Hristos: Apocalipsa 1:8: "Eu sunt ... sfarsitul" ! Si privind pe Hristos, tinta noastra, sa inoim din zi in zi partasia cu El, spre tainice culmi, pantru ca Hristos, care ne poate intari "pana la sfarsit" (1 Corinteni 1:8), in noi fiind, ca sa ne transformam curand "tinta" - in realitate !

(Acest material a fost prezentat de Lucian Cristescu la programul din data de 15 iulie 1978)

15 iulie 1978, Corul Seminarului Teologic si profesorii prezenti la program

2008-06-06T14:05:00.005+03:00

Dupa programul din 15 iulie 1978, toti anii si profesorii prezenti la programul care s-a desfasurat in Biserica Adventista de Ziua a Saptea, Bucuresti - Grand.

Promotia 1978 - Bucuresti

2008-06-06T13:53:00.004+03:00

La Bucuresti -"Grand", promotia 1978, impreuna cu profesorii prezenti la serbare. De la stanga la dreapta primul rand: Nelu Dumitrescu, Aristide Doroftei, Marin Parvan, Gheorghe Indricau, Mihai Ionescu.

Poezia clasei

2008-06-05T16:30:00.000+03:00

Iată-ne Doamne

Iată-ne Doamne aici, fără de preţ sanctuar
Cu rosturile vieţii depuse pe sfântul altar,
Arde-le Doamne-n iubire, zideşte-le Doamne în har.

Iată-ne aici, inimi şi gânduri plecate-n genunchi,
Unul de altul prinşi în aceeiaşi lucrare, mănunchi,
Leagă-ne Doamne, ramuri în veşnicul trunchi.

Iată-ne Doamne aici fără vre-un merit anume,
Rodul Iubirii, nume ascunse în marile-Ţi Nume,
Minuni ale Golgotei ce-s gata către lume.

Iată-ne Doamne martorii crucii în orice cuvânt,
Glas de credinţă şi lege, glas de-nviat din mormânt,
Dă-ne putere să-l ducem să-l ştie întregul pământ.

Iată-ne Doamne aici vasele Tale de lut
În care turnat-ai dragostea Ta. Le-ai umplut.
Binecuvântă acest mare sfârşit alb început.

Benone Burtescu
Poezie compusă pentru serbarea de absolvire a promoţiei 1978
Seminarul Teologic Adventist - Bucureşti

Biografie - IOSIF SUCIU

2008-06-05T12:12:00.000+03:00

Intr-o familie care-si reflecta deopotriva saracia materiala si nobletea spiritului in undele unui parau ce uda Santana de Mures se naste in urma cu 26 de ani IOSIF SUCIU.

Rasfatatul peisajului, copilul naturii, o raza cazuta-n limpezimile paraului, un crampei de deal, un strop de verde, un mic pastel oricum l-am numi, tot Iosif este. Una dintre acele mici lumini care vin pe lume sa ne bucure, care nu stie sa faca rau, care chiar si cand este prins in lucrari foarte serioase da impresia ca se joaca, desi le face foarte bine, fara pretentiile pelerinei monahale, numai esenta de suflet. Maniera sa zglobie de a lucra, de a se manifesta, nu ne poate deruta in aprecierea pe care i-o facem. El este menit sa aduca bucurie, sa destinda inimile indurerate, nu printr-un efort eclesiastic neaparat, ci prin acea tasnire spontana de manifestari ale iubirii pe care Cerul a pus-o in fel si chip la indemana oamenilor.

Inscrierea numelui de botez in comunitate, 12 septembrie 1971, este la fel de naturala. Pentru el bucuria este un cantec, plansul tot cantec, si asa cei sapte si cu parintii noua, dau viata comunitatii. In 1974 era deja mare, sau mai precis un "mic mare". Nu-si ia blazon de intelectual, nici toga de vreun merit, ci parca-l vedem sarind intr-un picior de bucurie, ca un caprior, cand primeste vestea admiterii in Seminar. De n-ar fi fost chestiunea timpului si placerea de a-si intalni colegii cat mai repede, poate ar fi venit pe jos de la Santana de Mures la Bucuresti. Era in firea lui, pe care si-a manifestat-o si in rapoartele cu colegii si fratii profesori in timpul scolii. Acea spontaneitate zglobie, acele clipe de copilarie in reizbucnirea sinceritatii lor, au fost necesare si au dat bucurie unei munci grele de asimilare a problemelor esentiale de doctrina si viata.

Acum priviti-l absolvent si gata de pastoratie. Cei neavizati ar putea fi sceptici, dar Iosif este intr-adevar gata de lucru, de a presara viata oriunde germenul mortii a patruns distrugand-o. Patru ani el a invatat sa stie, dar inca inainte el stia sa fie. Bucuria cu care va vesti mantuirea va topi in iubire orice rau. El este un cantec pe care nu poti sa nu-l asculti. Domnul va fi cu el !

Biografie - CEZAR SPRIANU

2008-06-05T10:50:00.000+03:00

Ca sa vorbim despre CEZAR SPRIANU, nascut in 10 octombrie 1949, in comuna Dragomiresti pe plai de Vaslui, inseamna a vorbi cu respect. Daca l-am numi "marele singuratec" poate am spune prin aceasta ceva din multele despre el, dar poate nu destul.

Intre zece copii este greu sa-ti gasesti loc fara sa simt povara nevoilor, mai ales ca familia nu cunostea linistea unui "Domnul ne va purta de grija".

Asadar, ajuta-te singur, Cezar! Si asa, in cautarile sale a facut de toate si oriunde, la 11 ani plecat de-acasa. Scoala, santier, iarasi studii, uzina si cate ... Braila, Galati, Oltenita, Bucuresti si oriunde, dar cel mai greu era sa gaseasca raspunsul arzatoarei intrebari: Incotro? De ce? Pentru ce?

Era parca nevazut, neauzit de nimeni in strigatul sau pentru a gasi Adevarul. Incearca mama sa ceva, dar baiatul simte ca e mai degraba "altceva" si ramane tot singur, atat de singur de parca aceasta ar fi fost si dorinta lui pe care si-o inclina spre sihastria ortodoxa obisnuita, cand vocea calda ii sopti de pe paginile unui Nou Testament pe care-l citea: "Nu esti singur!"... Era Iisus.

Urmeaza un dezacord dureros cu familia care nu-l intelege si-i devine impotriva, dar nu mai era singur. Cu Divinul Prieten Iisus, el se leaga prin botez in 29 august 1970. Era un act de credinta din partea lui, caruia in 1974 i s-a raspuns cu o mare dovada de iubire din partea lui Dumnezeu, chemarea la Scoala. Nu e usor sa vii dintr-o lume a singuratatii intr-o societate deja facuta. Poate ca Cezar s-a mai simtit uneori singur chiar in grupul colegilor, dar marea biruinta este deja castigata - Iisus e cu el.

Acum e gata de lucru. Nimeni nu stie mai bine ca el ce-nseamna ca cineva sa astepte o raza de adevar in intunerecul ratacirilor. De aceea el va alerga spre cei in suferinta, spre cei fara Hristos, spre cei singuri, pentru a nu se repeta si cu ei singuratetea sa.

Iar acum, ne zboara gandul la cei fara de numar ce vor fi mantuiti. Printre ei fiind toti prietenii si fratii pentru vecie, atat de multi, cat nici un cezar n-a avut prieteni sau supusi.

Biografie - CONSTANTIN POPESCU

2008-06-05T10:29:00.000+03:00

Bucuresti, 26 septembrie 1953 - suna lapidar evenimentul nasterii lui CONSTANTIN POPESCU. Dar aceasta mai putin il intereseaza. Cel ce astazi poarta numele amintit a aparut mult mai tarziu si este rodul unei experiente, deosebite cu Dumnezeu, al unui moment in care se pusese in cumpana valorile vietii si rostul existentei.

Dorinta de a urma Seminarul n-a fost probabil cu nimic mai prejos de a celorlalti, dar Dumnezeu are un plan cu fiecare.

Este respins la examenul de admitere. Dar admirabil cu ocazia aceasta trece examenul vietii sale. Motivele? Cu adevarat, numai Dumnezeu si el le stie. Marea problema era: cum va trata Constantin nereusita sa, neavand certitudinea ca este doar aparenta - "Voi da examen din noi anul urmator"! Aceasta era dovada maturitatii sale si cerul i-a socotit-o drept pregatire. Este chemat mult dupa inceperea cursurilor, dar recupereaza usor.

Nu-si credea siesi. Se tot astepta ca va fi odata trezit din acest vis frumos la o realitate pe care n-o mai dorea. Dar fagaduinta Domnului era cu el realitate. Este mult indatorat fratilor profesori, celor cu raspunderi spirituale pentru cei patru ani de scoala pe care-i considera adevarata lui viata.

El ne spune ca experienta sa este aprinderea unei faclii a carei lumina va creste mereu. Noi credem si ii dorim aceasta !

Biografie - TEOFIL PETRE

2008-06-05T00:19:00.000+03:00

Cele despre Teofil Petre incep parca mai inainte de a se naste, atunci cand viitorii lui parinti hotarasera sa se infrateasca pentru a infrunta viata, infratire pe care o realizau in Isus. Aceasta se intampla cand ultimele ceasuri ale bubuiturilor de tun se mai auzeau in vazduh dar mai ales in inimi, intr-o lume istovita de lupte si varsare de sange. Desi atmosfera de viata nu suradea tinerei familii, raza de lumina a soliei advente dadea multa incredere. Istoria pamantenilor alterneaza in dureri si bucurii si astfel devine istoria fiecaruia.

Bucurie, o fetita in familie, durere, stingerea ei din viata la numai un an. Tanara mama isi reaprinde speranta in Cuvantul lui Dumnezeu, se roaga pentru un copil, "inchinat Domnului", ca si Ana la Templu. Ruga este ascultata la 30 august 1952, Teofil. Marea bucurie este umbrita la numai trei ani de moartea sotului - tata, o grea pierdere pentru familie si comunitate al caror stalp era. O vaduva de 29 de ani si un copil de trei ani trebuie sa infrunte viata. Sa nu spunem cum. Cuvintele se dau inapoi, refuza.

Dar minunate sunt caile Domnului. Fagaduintele facute celor drepti sunt revarsate si in aceasta familie. Impotriva a ceea ce pentru multi s-ar numi imposibil, Teofil se inarmeaza cu principalele cunostinte de viata, apoi marele Har, pregatirea pentru evanghelizare.

El poposeste pentru patru ani in seminar, de o maniera sufleteasca matura, aduce cu el acea inclinatie spre cumpanire si meditatie, nimic din ceea ce poate fi observat sa nu fie trecut cu vederea, nimic din ce spun fratii profesori sa nu ramana neauzit, neaiteles.

Cunoscator al lacrimii omului printr-o experienta personala, este gata acum sa faca orice pentru a scuti pe altii de ele. Ancora lui este deja aruncata in viitor - oricat ar costa, intalnirea cu tatal sau la Marea de Cristal intru Iisus. Este o dorinta suprema, legitima si pe care i-o dorim implinita si in prezenta noastra acolo-n cer.

Biografie - VIRGIL PEICU

2008-06-05T00:01:00.000+03:00

Virgil Peicu se vrea "copilul primaverii" si dorinta lui nu poate fi decat indreptatita. Intr-un verde sarbatoresc de aprilie, anul 1950, in localitatea Balta Sarata, o familie la fel de tanara ca si primavara coborata de pe culmile luminii se bucura de nasterea unui baietel intr-un cadru de natura si anotimp atat de festiv. Dar asa cum resturile unei ierni se pot abate peste clopoteii florilor in frageda primavara, necazul unui accident cu copilul lovi familia atat de greu incat nu se mai intrezarea sperante de viata pentru el. Cu atat mai mare este minunea unei primaveri, cu cat inmugurirea se face infruntand zapada si gerul si vantul. Demonstratia aceasta s-a facut si cu Virgil. Dumnezeu l-a renascut din suferinta sa pentru a-l face un vas de cinste in slujire.

Din experienta aceasta, familia zideste un altar Domnului si bucuria vietii reanvie, dar a unei vieti langa Isus.

O alta primavara incepea in toamna anului 1974 odata cu inceperea cursurilor Seminarului.

Studiind alaturi de colegi si sub grija fratilor profesori in cei patru ani, Peicu descopera, dupa cum ne spune - un Isus deosebit de iubitor ce i-a fagaduit ca va fi cu el chiar daca s-ar zgudui pamantul si s-ar pabusi muntii in inima marilor.

El asteapta acum o primavara vesnica, asteapta lucrand, semanand-o de pe acum si in inima altora. "Veniti la sarbatoarea primaverii eterne" - este glasul sau catre lume. Suna destul de frumos, deosebit de cald.

Biografie - ADALBERT ORBAN

2008-06-04T23:34:00.000+03:00

La fel de frumos sa urci sau sa cobori pe Mures si mai frumos, popasul la Reghin. De ne-am opri aici la 21 februarie 1947, ar insemna odata cu nasterea lui ADALBERT ORBAN. Si ar fi ceva popas ! Pentru ca el ar tine sa ne duca in padurea rotunda de langa casa de rugaciune, o fericita vecinatate. Sa nu va-nchipuiti ca Adalbert ne-ar povesti despre el; nu ! Ar alerga cu noi sa ni-i arate pe fratii sai, pe mult duioasa lui mama, pe tatal mereu pe buze cu murmurul: "Bunul Dumnezeu ne va ajuta", si se va opri apoi ca-ntr-o sfanta aducere aminte si ne va zice: "Aici tatal meu a vorbit odata despre Ziua Domnului. Daca facem liniste se aude si acum aceasta predica, cuvintele plutesc pana-n suflet.

La o saptamana de ani de la botez, adica in anul 1974 intra la Seminarul Teologic Adventist, inganandu-si cu modestia ce-l caracteriza: "Lucrul acesta nu s-a facut nici prin putere nici prin tarie, ci prin Duhul Domnului".

Rodul casatoriei, 12 septembrie 1976, este mica Simona sosita cu cateva luni inainte de serbarea absolventilor, parca pentru a nu scapa minunea prin care taticul ei intra in viata de lucrator al Evangheliei si poate pentru a putea zice Adalbert: "nu sunt singur in lucrarea aceasta, ci cu sotia si fetita".

Vorbim de Adalbert Orban. L-ati vazut ? Il cunoasteti ? Exista ? Aproape ca nu ! Este risipit in cei dragi, in familie,in colegi, in biserica, in lumea suferinda, atat de daruit ca aproape nu-l putem concretiza. Dar tocmai prin aceasta el ramane in planul lui Dumnezeu.

El stie sa fie cu noi chiar si cand nu este langa noi. El va fi un dar pentru toti, din multele daruri ale lui Dumbnezeu pentru oameni.

Biografie - PAVEL MEMETE

2008-06-04T23:10:00.000+03:00

La mijloc de cuptor, a venit pe lume,in 16 iulie 1953, PAVEL MEMETE. Leganul copilariei, satul Somosches, Jud. Arad, este de la inceput pentru el lumea contrastelor. Deoparte Crisul Alb, de cealalta Crisul Negru si ca si cum n-ar fi fost suficient, Crisul Repede nu era nici el prea departe. Daca-am fi vrut sa fie asa si inca n-ar fi iesit atat de frumos acest capat de apus al tarii. Daca in vreun colt al lumii parabola Domnului cu Semanatorul care a iesit sa semene samanta, corespundea deplin in sensurile ei cele mai adanci, atunci aceasta se petrecea aici.

Pavel priveste plugul, ogorul, samanta, taina incoltirii si rodirii, si nu stie daca este cu adevarat pe camp, sau la o lectura biblica, intr-atat cele doua sisteme se suprapun.

Puternic inradacinat in istoria destelenirii pentru semanat si parca mai puternic ancorat in fagaduinta rodirii, este la un pas de necesitatea faptei de servire a oamenilor spre mantuire si nadejdea rasplatirii in slava.

Intr-o zi, o minune. Domnul il intreaba: "Pavel, stii sa semeni ? Da, Doamne ! Nu, inca nu stii. Vino sa-nveti ! Chemarea la Seminar.

Si i s-a parut un secol ca aprobarea pentru cursuri a intarziat o luna. Ardea sa invete sa semene cu adevarat. Pana la altele, a invatat rabdarea, ca planurile lui Dumnezeu nu cunosc nici graba nici intarziere. A invatat sa astepte linistit.

Pe urma in cei patru ani a invatat mult de tot, cat nu-si inchipuia ca nu stie, ca se poate sti. Acum vrea sa spuna ce stie. Se va intalni cu plugul, cu ogorul, cu roadele, pe alte planuri insa, in scopuri vesnice. Il asteapta fagaduinta: "Vrednic este lucratorul de plata lui"!

Biografie - STELIAN IACOB

2008-06-04T18:04:00.000+03:00

AEGYSSUS, sta in istorie alaturi de Hystria, Tomys, Calatis si nu se vrea cetate mai mica intre vestigiile Pontului Euxin. Trecuta de greci si romani, de goti sau turci, ramane a noastra, iar IACOB STELIAN, nascut in 22 martie 1952 in desprimavarare acolo, ne spune cu tot focul inimii sale, ca aici a poposit candva calatorul misionar Andrei, unul dintre ucenicii Domnului.

Canta-n istorie viorile, canta si-n Dunare, cand linistita, cand inspumata, in salciile ei, canta asa de mult, incat baiatul Iacob, intarziatul peste timp al fratelui sau Andrei, ucenicul, smulge trecutului viguros si naturii inconjuratoare vioara si arcusul propriu si canta si el. Daca-l intrebam: vioara sau painea, nu stia ce sa raspunda.

Cauta acord minunat, deplin, prin care sa-si realizeze contopirea cu cele ceresti... si l-a gasit.

In toamna anului 1974, descopera ca trebuie sa invete a canta pe vioara inimii, chemandu-i la mantuire pe cei insingurati.

Ii place sa fie elev, dar mai ales profesor. Alearga de la cursuri la practica in comunitari cu un zel ce depaseste stagiul de invatacel, dar nu credem a gresi neaparat daca aceasta i s-a socotit ravna.

Marea simfonie a rascumpararii omului este la punctul final si Iacob nu se vede mic in aceasta orchestra.

El vrea sa fie demn de Andrei, ucenicul, ce parca-l prorocii trecand peste trecutul pamantului sau, ca si cum peste generatii si-ar da mana intr-un acelasi legamant de slujire lui Hristos.

Biografie - MIHAI GHISOIU

2008-06-04T17:20:00.000+03:00

Ca sa te nasti pe dealurile Albei, este un salt genetic deja castigat. Ca sa-ti cresti copilaria intr-o comunitate mica dar fierbinte ca o coliba in care cei cativa sunt ca unul singur, este o favoare. Asa s-a intamplat cu MIHAI GHISOIU nascut in 1 decembrie 1952 la Calnic.

Ceea ce iese in evidenta cel mai mult, este faptul ca leaganul adolescentei si primei tinereti cand primele impresii ale vietii deteremina puternic insasi viata, si l-a petrecut in frumosul Sibiu, cadru natural prielnic pentru punerea perspectivelor de viitor.

El tine sa ne spuna ca locul unde si-a plecat capul ani in sir in cursul unei scolarizari generale, a constituit un mediu de educatie minunat pentru deschiderea orizontului spre evanghelizare.O gazda mai mult decat buna, ne aminteste de casa lui Lazar unde poposea Mantuitorului. Ea a sadit in inima lui Mihai interesul pentru cele vesnice si dorinta de a lucra alaturi de fratii intru Evanghelie.

Ceea ce-l caracterizeaza este ca el nu considera pregatirea sa incheiata azi, la absolvirea Scolii. Dimpotriva, privind imensitatea problemelor viitoare si marele camp de lucru, ne declara ca scoala nu s-a terminat, ci trece intr-o faza superioara. Nu-l putem decat aprecia pentru acest act de nobila modestie si sinceritate, act ce-l recomanda pe Mihai Ghisoiu gata pentru o mare lucrare de slujire !

Domnul ii va da biruinta !

Biografie - DANIEL GEANTA

2008-06-04T16:50:00.000+03:00

Primavara anului 1952 intarzia parca intr-adis pentru a fi martora bucuriei unei familii ce se-mplinea in sapte. Febril, degetele aspre ale tatalui rasfoiau Biblia pentru un nume cat mai reprezentativ dorintelor in legatura cu baiatul... DANIEL ! - a zis tatal. Si toata casa s-a umplut de acest nume. DANIEL GEANTA.

Numele acesta l-a insotit pe copil prin hatisurile de langa malurile Dunarii, teafar si slobod ca un gand de geneza, ca natura in vigoarea ei de origine.

Toate merg de-adreptul, zdravan; pana si hotararea pentru viata se impune deodata si cu atata necesitate ca nu da loc la alternante si nici timp de razgandiri.

Primavara (repetand parca atmosfera nasterii cu 22 de ani in urma), se intalneste serios cu Dumnezeu in gandurile sale, vara se leaga prin botez cu cerul iar toamna trece pragul scolii de lucratori pentru mantuire.

Repeta parca o veche istorie! Neanduplecat la stricaciune, gata sa deschida ferestrele rugii spre cer... oricat lumea i-ar fi fost impotriva.

Ca elev, Daniel Geanta nu cunoaste in cei patru ani odihna.Unde este mai greu, acolo este si el. Fratii, profesorii sau colegii nu mai este nevoie sa-i ceara, sa-l roage. El anticipa necesitatea unei lucrari si mai inainte parca de a se pune intrebarea: cine vrea, cine poate ... Daniel s-a si apucat de lucru.

Desigur, experientele dureroase nu i-au lipsit, dar el le-a prefact in biruinte, ceea ce anunta o viata darza si de ce nu, inca o pagina a cartii lui Daniel, ascunzansu-si amandoi caracterul sub acelasi nume.

Biografie - LUCIAN CRISTESCU

2008-06-04T16:16:00.000+03:00

"Vantul sufla incotro vrea si-i auzi vuietul, dar nu stii de unde vine si nici incotro merge".

Aceasta nu inseamna ca Lucian Cristescu, nascut la Brasov, in 1949, azi absolvent al Seminarului Teologic Adventist, este produsul intamplarii, dimpotriva produsul unui plan divin facut pentru salvarea lui si prin el a multora.

El scoate in evidenta faptul ca apartine cu totul lui Dumnezeu printr-o lucrare in care meritul personal nu poate fi simtit.

Oameni de bine, parintii, mutati din Brasov in Sibiu, urmaresc atent contactul copilului cu notiunile scolastice si-l introduc in lumea armoniilor sonore, in bucuriile pline de munca ale viorii. Planul este corect urmarit, se sacrifica pitorescul Sibiului pentru Bucuresti avandu-se in vedere chipul unui mare muzician proiectat in viitor. Si tot ce tine de studii se realizeaza, dar parca altceva trebuie sufletului. Lucian trebuie, mai mult decat intelect trebuie inima, mai mult decat inaltimea pamantului oricat de inalta, trebuie cer.

Si-atunci "vantul sufla incotro vrea..." caci tainicele aspiratii spre mai bine, spre desavarsire, spre Dumnezeu incep sa prinda contur.

Biblia, mult timp nestiuta, rasare ca un soare, pentru o noua si mai inalta existenta.

In 1971 are revelatii ale harului lui Dumnezeu. La un an primeste botezul, iar in 1974, prin intrarea la seminar, poate spune cu adevarat:"vantul sufla incotro vrea", trecandu-le toate pe seama Domnului.

In postura de elev, se simte foarte bine, e-n elementul lui. Este cautat, intrebat, i se cere parerea, sprijinul si cu multa solicitudine le acorda.

Peste toate aceste bucurii, el o aminteste si pe Brandusa, care i-a intregit sufletul in cele ale vietii si ale lucrarii, dar pretios din partea lui Dumnezeu.

"Vantul sufla incotro vrea..."

Ramane sa aflam incotro ... !

Biografie - ION BUCIUMAN

2008-06-04T14:38:00.000+03:00

La trei intrebari, Ion Buciuman, ne raspunde in trei feluri.

La cea despre locul nasterii ne spune despre Lupeni, in plina Vale a Jiului.

Copilaria si-o leaga de Lunca Muresului, undeva langa Alba Iulia.

Si atunci cand zice "acasa", se refera la imprejurimile Hategului.

La a patra intrebare, despre viitoarea adresa, ridica zambitor din umeri, facandu-ne sa intelegem ca acolo unde locuiesc oameni, este si un loc printre ei, pentru cel care-i iubeste.

Colegul nostru ne vorbeste despre o toamna cu soare bland si frunze ruginii, spunand: "Atunci m-am nascut!" Revine imediat completand: "De fapt, m-am nascut intr-o alta toamna, cu 21 de ani mai tarziu!" Se refera, desigur, la nasterea din apa si din Duh.

Ziua aceea i-a adus un legamant cu Dumnezeu si o cunostinta care a fost regasita prin anii de mai tarziu, iar cele doua dimineti s-au impletit intr-un fir trainic.

Cea de-a doua suvita a firului se chiama Elena, care in toti acesti ani, cat Nelu a fost pus de-oparte pentru pregatire, l-a sprijinit inaltand mainile in rugaciune, sau manuind cu iscusinta acul de cusut.

Cea de-a treia suvita este Hristos, in a Carui templu cei doi sunt gata sa cladeasca pietrele cele vii, asa cum el facea mai inainte, dupa mestesugul sau de mester zidar.

Cand vom privi inapoi prin ferestrele timpului, ne vom aduce aminte cu drag si vom surade spunand: "Aveam noi un coleg, se chema ... Buciuman !"

Biografie - DUMITRU UNGUREANU

2008-06-04T13:35:00.000+03:00

Si mai aveam printre noi bunatatea, frumusetea blanda a Moldovei noastre, care-si trimisese fiul aici. Am invatat impreuna, am stat la masa alaturi si unii dintre noi ne odihneam cu el in aceeasi incapere.
DUMITRU UNGUREANU

Moartea sa in timpul scolii, este un eveniment unic in istoria seminarului nostru, fara explicatii, greu de inteles, de aceea avem datoriea nu atat a vorbi despre aceasta cat de a-i pastra amintirea colegului in mod curat si demn. El a lasat atatea impresii frumoase si mireasma lor o vom simti printre noi pana departe in vreme. Toti am fost zguduiti cu o durere atat de mare ce ne-a surprins neasteptat. Fiecare am reactionat altfel, dar toti ne-am plecat fruntile, fiecare am plans in alt chip, dar lacrima era aceeasi.

Acum, cand bucuria incheierii cursurilor este prezenta, lipsa lui Ungureanu dintre noi ca absolvent, ne copleseste pana la meditatia cea mai adanca in care omul poate cobora, pana la strigatul de nimicnicie in fata imposibilului, dar intre acestea ne regasim echilibrul sufletului in fagaduinta: "Moartea a fost inghitita de biruinta". Stia si Ungureanu fagaduinta aceasta.

Pentru cei ce l-au cunoscut, aceste cateva vorbe retinut spuse, pentru a-i respecta amintirea, sa fie o clipa de reantoarcere in ceea ce nu mai avem, iar pentru cei ce nu l-au cunoscut sa afle acum ca am mai avut un coleg, ce ne era bun si drag, pe care il vom cauta, care ne va cauta, cu care ne vom intalni in nemurire, fiindca Domnul a zis asa, si noi credem deplin aceasta promisiune.

Cuvant introductiv, de Adrian Bocaneanu

2008-06-04T12:50:00.001+03:00

Clipe de Sanctuar! In aceeasi masura, solemnitatea si bucuria sunt prezente la aceasta sarbatoare divina pe care iubirea lui Dumnezeu a pregatit-o indelung.

Dupa patru ani de pregatire, stam astazi in fata celor dragi care vor sa se priveasca in noi; stam inaintea fratilor profesori care ne-au dat tezaurul dansilor de experienta si cunostinte pentru care nu gasim suficienta modalitate de multumire. A fost o adevarata daruire pentru pregatirea noastra.

Stam aici, deopotriva la sfarsit si inceput de drum, in fata crucii,prin meritele crucii, nu pentru ca suntem demni de minunata jertfa a Mantuitorului, ci pentru a-L implora sa ne invredniceasca a fi demni.

Desi le simtim profund, nu trebuie sa vorbim acum de emotii ci de necesitate. Intrebarea intima care ne zguduie nu este atat daca merita sa stam aici ca absolventi, ci daca suntem gata sa acceptam marea raspundere viitoare.

Momentele de culme ale trairii cu Iisus in timpul studiului, trebuie transformate intr-o viata de lucru pentru El, intr-o permanenta jertfire, asa incat daca cineva ar veni in urma noastra de-alungul drumului ce-l vom parcurge, sa poata vedea la fiecare pas sacrificiul.

Sarbatoarea aceasta este desigur gatita si pentru noi ca implinire scolastica, dar ea este in mod providential sarbatoarea biruintei lui Iisus prin moarte si inviere, Golgota fiind prezenta aici ca singura de drept.

In acest fel, istoria durerilor cerului, purtate pentru mantuirea noastra, isi da mana astazi in noi, cu fagaduintele viitoare destule pentru ajungerea pana la vesnicie.

Se ridica azi un altar aici, ca o marturie a legamantului nostru cu cerul pentru cele ce vor urma sa aiba loc in cadrul unui mandat a carui geneza se infiripa acum.

Ploaia de inceput, ploaia de primavara, sub stropii careia stam azi, ne anticipa prin credinta roadele peste vreme, la vremea Ploii Tarzii foarte aproape si ea.

Toti cei care ne iubiti,primiti multumirea noastra intreaga, in acest moment de solemnitate pentru noi.

Stimati frati profesori ce ati lasat in noi bogatiile dumneavoastra spirituale - fiti binecuvantati. Doamne, Tu, primeste jertfa inimilor noastre ce-i inca prea putin pentru bunatatea Ta aratata fata de noi si Te rugam RAMAI CU NOI !

(Cuvantul de introducere a fost prezentat de Adrian Bocaneanu in programul din data de 15 iulie 1978).

Fereastra cerului, de Ion Buciuman

2008-06-04T12:24:00.000+03:00

In Paradis pacatu-a spart
Fereastra de marire
Prin care cerul minunat
Se oglindea-n iubire
Si mii de tandari, pe pamant
Cazute-n risipire
Au stins al ingerilor cant
Aprins de la zidire.
.............................................
Catand prin pulbere de drum
O Mana-nsangerata
Ar vrea s-adune chiar acum
Fereastra sfaramata.
Este Isus in chip de rob
Ranindu-Si sfanta mana
Aduna inimi;ciob cu ciob,
Nimic sa nu ramana

Adanca lacrima de cer
Sta gata sa le spele
Si orce colt, orice ungher,
Sa fie scris cu stele.
Apoi din ele mii si mii
Sa faca astazi iara
Fereastra sfanta-n vesnicii
Cum fu odinioara.

Si astfel cioburi: tu si eu,
Prin jertfa adunate,
Vom fi din nou, in Dumnezeu,
Minuni rascumparate
'N-acel vitraliu luminos,
Fereastra spre marire,
Prin care strabatand Hristos,
S-aduca mantuire.

Programul clasei de absolvire din 15 iulie 1978

2008-06-04T11:34:00.000+03:00

Deschidere: "Lucrarea Doamne este-a Ta" - Mihai Ghisoiu
Rugaciune: Stelian Iacob
Apelul clasei - Diriginte: Gheorghe Indricau
Cor: "Cu Cel sfant incepe tot"
Cuvant introductiv - Adrian Bocaneanu
Poezie: "Fereastra cerului" - Ion Buciuman
Cor: "Altar si jertfa"
Biografii : - /Stelian Iacob/Pavel Memete/Iosif Suciu/
Punct instrumental
Biografii : - /Cezar Sprianu/Iacob Traitrli/Teofil Petre/
Punct instrumental
Biografii : - /Teofil Petre/Daniel Geanta/Virgil Peicu/
Poezie: "Ruga" - Constantin Popescu
Cor: "Eu Te-oi urma Isuse"
Moto-ul clasei: "Hristos in voi!" - Adalbert Orban
Cor: "Intr'aripat in mine"
Tinta clasei: "Pana la sfarsit !" - Lucian Cristescu
Cor: - Cantarea clasei de absolvire: "Chemat sa schimbi"
Poezia clasei: "Iata-ne Doamne!"
Cor: "Inspre zari albastre"
Cuvantul anilor II si III - Ioan Mocanu
Cuvantul dirigintelui - Prof. Gheorghe Indricau
Predarea diplomelor - Secretar Uniunea de Conferinte, Pastor Marin Parvan
Inchidere: "Lucrarea Doamne este-a Ta"
Rugaciune - Aristide Doroftei
Cor: "Isus mi-e Pastor".

P R O M O T I A 1978

2008-06-04T10:03:00.000+03:00

Au trecut 30 de ani de-atunci... !

15 iulie 1978, dupa festivitatile de absolvire ale Seminarului Teologic Adventist din Bucuresti, 14 tineri pornesc in "brazda" nevoilor lumii, plini de zel, dar si constienti ca fara sprijin ceresc nu vor putea strabate necunoscutul din fata lor.

Iata-i, asa cum aratau acum 30 de ani!

Adrian Bocaneanu

Ion Buciuman

Lucian Cristescu

Daniel Geanta

Mihai Ghisoiu

Stelian Iacob

Pavel Memete

Adalbert Orban

Virgil Peicu

Teofil Petre

Constantin Popescu

Cezar Sprianu

Iosif Suciu

Iacob Traitli